Psihoterapie pentru cupluri


Psihoterapie psihanalitica de cuplu


Psihoterapia psihanalitica de cuplu este un proces terapeutic care isi propune intelegerea dinamicii relatiei dintre cei doi parteneri, urmarindu-se ca fiecare dintre parteneri sa se inteleaga pe sine, pe celalalt si pe sine in relatie cu celalalt. Psihoterapia de cuplu se bazeaza pe acelasi concept ca psihoterapia familiala sau grupala, insa se concentreaza simultan pe experientele individuale ale clientilor, cat si pe comunicarea, relatia si legatura dintre ei. Scopul acestui fel de terapie este ca cei doi parteneri sa se raporteze unul la altul, intr-un fel care sa ii avantajeze pe amandoi si sa ii ajute sa se dezvolte si sa evolueze impreuna.

  • In terapia de cuplu se lucreaza cu relatia sau legatura dintre cei doi membri

Cuplurile se pot confrunta cu situatii de criza, in care predomina neintelegerile, conflictele, tensiunile, situatii in care vor apela la psihoterapie de cuplu. Acest demers terapeutic se adreseaza ambilor parteneri si are ca scop principal stabilirea, intelegerea si indeplinirea obiectivelor comune, de cuplu. Pe parcursul procesului terapeutic, specialistul va pastra o atitudine neutra, de obsevator obiectiv, in relatie cu cei doi parteneri.

  • Cand ai nevoie de psihoterapie de cuplu?

Nu exista dragoste daca nu exista un echilibru emotional si capacitatea de a comunica deschis despre ceea ce simtim si ceea ce ne dorim in relatia de cuplu. Nu exista iubire acolo unde conflictele escaladeaza constant, relatia de cuplu nu s-a fondat pe un fundament stabil (ex: relatiile de amanti cand fac tranzitia spre parteneriat) si compatibilitatea dintre cei doi este scazuta. Exista in aceste cazuri un atasament dependent, disperat de partenerul de cuplu, care creaza relatii distructive. Acest tip de terapie are ca scop atingerea unor obiective de cuplu si nu a unor obiective individuale. Cei doi parteneri ai cuplului isi vor fixa teluri comune, si vor lucra sa consolideze relatia dintre ei, sa invete sa se asculte, sa isi accepte diferentele, sa inteleaga fiecare personalitatea lui si a celuilalt cu ajutorul psihoterapeutului.

  • Cate persoane formeaza un cuplu?

Suntem tentati sa spunem ca doua persoane formeaza un cuplu insa acest lucru este partial adevarat. De fapt partenerii isi aduc si familiile de origine, in mod constient sau inconstient in relatiile lor (am o un vorba pe care o folosesc des in terapie: “noi nu suntem niciodata singuri, suntem impreuna cu tot neamul”). Altfel spus, in familie, la munca si oriunde mergem vom fi noi si tot neamul nostru. Pe cat suna de amuzant, pe atat este de adevarat. Fiecare dintre noi este produsul familiei de origine, dar si al familiei extinse, iar problemele cu care ne confruntam in familiile de origine contribuie la formarea personalitatii adulte. Dificultatile conjugale pe care le poti avea in familia ta sunt, de cele mai multe ori, produsul dificultatilor emotionale traite in copilarie.

  • Impactul mediului familial asupra relatiilor tale de cuplu

De modul in care reusim sa integram si sa adaptam aceste modele familiale in structura personalitatii noastre depinde modul in care ne organizam sistemul relational din familia actuala. Relatiile anterioare, in special primele relatii familiale, au un impact direct asupra evolutiei vietii tale de familie. Un mediu familial distorsionat, dezorganizat, caracterizat de violenta, abuzuri, neglijenta, incoerenta educativa favorizeaza moduri de reactie afectiva, cognitiva si comportamentala daunatoare stabilitatii relatiilor intime si satisfactiei conjugale.

  • Legatura dintre narcisism si felul in care ne alegem partenerul de viata?

Alegerea partenerului, desi la prima vedere ar putea parea o alegere spontana, ea este incarcata de semnificatii inconstiente, este predeterminata inconstient de nevoile defensive, narcisice ale fiecarui partener precum si de reprezentarile, prejudecatile familiei, culturii din care acestia provin. „Noi nu ne intalnim intamplator. Noi intalnim doar acele persoane pe care deja le cunoastem in inconstientul nostru.” Sigmund Freud. Tot Freud ne povesteste ca putem avea o alegere narcisica astfel: ne indragostim de celalalt deoarece gasim in el o parte din “ceea ce suntem in noi prezent, de ceea ce am fost in trecut, de ceea ce ne dorim sa fim in viitor sau persoana care a fost o parte din propria noastra persoana”. Exista si alegeri anaclitice in sensul in care este cautam un partener asemanator cu parintii nostri sau care sa fie cat mai diferit de ei (sau persoanele care ne-au crescut bunici, bone, parinti sau cadru institutional).


  • Partenerul si parintele tau sunt doua persoane diferite

Este foarte posibil sa iti alegi un partener de cuplu care seamana cu parintele de sex opus, chiar daca acesta era violent sau avea diferite alte probleme (ex: consum de alcool, abuz de substante). Pare chiar ciudat lucrul acesta, deoarece atunci cand erai mic doreai sa poti pleca din acel mediu. Insa nu este nimic iesit din comun, caci alegerea partenerului se realizeaza la nivel inconstient: doresti o relatie pe care o cunosti, pe care ai mai trait-o alta data, deoarece stii cum sa te porti, poti fi in garda mereu, iti este cunoscuta, nu mai prezinta surprize, chiar daca este disfunctionala si iti provoaca suferinta. O persoana care a fost abuzata emotional si verbal in familie va avea tendinta sa caute tot un partener abuzator.

  • Cine sunt eu? Cine esti tu?

In cadrul relatiei tale de cuplu simti ca lucrurile ar trebui sa mearga de la sine si te astepti ca partenerul sa iti intuiasca nevoile si gandurile, pentru ca te iubeste. Acesta este un mit care a distrus multe relatii. Celalalt este diferit de tine si nu are cum sa stie de ce anume ai tu nevoie si cum vrei sa iti arate dragostea. Este foarte important sa vorbesti cu partenerul despre voi, despre relatie, despre dorintele voastre pentru ca acesta sa poata afla ce ai nevoie. De asemenea, adesea iti este greu sa-i ceri ajutorul, asteptand mai degraba ca el sa ti-l ofere.

  • Comunicarea si impartasirea asteptarilor si a dorintelor voastre va poate imbunatati vizibil relatia

Adesea iti este teama sa recunosti ca esti vulnerabil in fata partenerului pentru a  nu-l dezamagi sau pentru ca nu vrei sa te creada slab. Insa tine cont de faptul ca fiecare dintre noi avem partea noastra de slabiciune, de vulnerabilitate si tocmai aceasta ne face umani si sensibili. Vorbiti cu celalalt despre voi insiva, descoperiti-va reciproc nu doar corpul, ci si sufletul si veti redescoperi acceptarea si dragostea mutuala.

  • Certurile sunt incarcate de tensiunile din familia de origine

Pentru ca o relatie adulta romantica sa aiba succes pe termen lung, ea trebuie sa evolueze si sa fie impartasita de doi oameni adulti si constienti de ei insisi. Repunerea in scena a familiei de origine in familia actuala nu face decat sa anuleze modul tau de a fi si sa creeze conflicte. Sotii ajung sa joace doar rolurile parintilor lor, astfel incat nu putem vorbi de fapt de o noua familie, ci de copii mai mult sau mai putin fidele, dar cu siguranta nefunctionale, ale familiilor de origine ale partenerilor. Cand simti ca te-ai enervat mult prea tare intr-o cearta, iar motivul nu este plauzibil inseamna ca ai ridicat capacul unei oale cu presiune din trecut, care urmeaza sa se reverese in relatia ta atunci cand nu este cazul. Este nevoie sa te opresti, sa constientizezi acest aspect si sa analizezi de ce te-ai enervat atat de tare, poate motivul este de fapt altul.

  • Aveti o relatie de cuplu ca soarecele si pisica?

Desi simti ca iti este uneori imposibil sa ramai langa partenerul de cuplu si in mod rational iti dai seama ca ar trebui sa te desparti de el, nu reusesti. Va certati, dar certurile voastre nu duc nicaieri, sunt pur si simplu niste explozii emotionale, apoi va impacati si o luati de la inceput cu certurile. La nivel inconstient, ai nevoie de aceasta relatie si de conflictul care decurge din ea si iti dai seama de acest lucru deoarece, ori de cate ori vreti sa va despartiti, va impacati si va dati seama ca nu puteti trai unul fara celalalt.

  • „Te rog, mai stai, cuplul fuzional”

Frustrarea si tristetea provocata de absenta unui parinte poate reactiva la maturitate „complexul de abandon”. Acesta se manifesta prin dorinta intensa, pe care o resimti uneori, de a petrece cat mai mult timp cu persoana iubita sau cu cineva apropiat tie. Practic, nu te saturi niciodata de ea, iti doresti sa fiti cat mai mult timp impreuna. Totodata, este posibil sa atribui partenerului calitati pe care nu le are, calitati pe care ti le-ai fi dorit sa le fi avut parintii tai. De asemenea, esti foarte speriat cand partenerul de cuplu trebuie sa plece pentru perioade mai lungi sau mai scurte si ai tendinta de a-l controla, de a vedea mereu unde se afla si ce face. Deoarece nu tolerezi despartirile, risti sa iti privezi partenerul de libertate, sa ii blochezi orice tentativa de a-si pastra un minim de independenta si asta poate deveni sufocant pentru el.

  • Ce se intampla cu relatia de cuplu cand protagonistii stau doar in rolul de parinti?

Relatiile parentale interfereaza mult cu cele de cuplu.  Uneori, se sustin reciproc, alteori intra in dinamici greu de descifrat si mai ales greu de acceptat. Dupa aparitia copiilor apare si nevoia de a investi in relatia de cuplu, de a imbunatatiti comunicarea, de a fi din nou impreuna cu celalalt. Cu cat suntem mai in contact cu noi, cu atat putem sa observam si sa recunoastem ca trebuie sa investim timp si in relatia de cuplu si sa facem lucruri pentru noi (de ex: o seara de intalnire, de mers la film, la cina, de inchiriat o camera de hotel, de dans, de ascultat muzica – concert, de pictat, masaj de cuplu, de evadat de acasa sau orice ne face placere ca si cuplu).

  • Sentimente de vinovatie cand plecam de acasa ca sa petrecem timp in cuplu

Daca parintii nostri nu au avut prieteni si au petrecut vacantele acasa, s-ar putea ca de fiecare data cand ne facem un planuri pentru o excursie singuri sau cu prietenii sa traim un sentiment de vinovatie si remuscari, depunand toate eforturile sa ne autosabotam si sa ajungem sa o anulam, pentru ca nu ne simtim confortabil sa lasam copii acasa. Este important sa intelegem ca fiecare generatie mai imbunatateaste mostenirea transgenerationala venita din familie, pentru a le da sanse copiilor sa aiba modele mai bune de parinti si de cuplu. Copii sunt oglinda relatiei parintilor, asa ca daca parintii sunt fericiti si copii sunt fericiti.

  • Sentimenul de invidie in cuplu poate crea tensiune

Daca uneori, in cuplu ai tendinta sa fii invidios pe partenerul tau, si de multe ori fara sa iti dai seama, te compari cu el. In spate se ascund sentimente de invidie care se manifesta sub forma de rivalitate si poate duce adesea la conflicte intre voi. In loc sa fiti parteneri, sa va completati reciproc, deveniti concurenti. Este important sa recunosti existenta invidiei, ea este normala, deoarece sunteti doua persoane diferite, cu personalitati si abilitati diferite. Incercati sa comunicati despre domeniile in care simti ca sunteti in rivalitate si sa vedeti ce emotii simtiti. Odata discutata, tensiunea se poate dezamorseaza si puteti analiza impreuna ceea ce se intampla intre voi.

  • Istoria se repeta, insa tu o poti schimba

In timpul copilariei ti-ai facut un model despre cuplul ideal, bazat pe modelul cuplului parintilor tai. Felul in care acestia relationau insemna pentru tine felul „normal”, firesc, de interactiune. Ai crescut cu acest model si l-ai adoptat, folosindu-l fara sa iti dai seama, mai tarziu, in relatiile tale de cuplu. Dar, exemplul oferit de parintii tai a fost unul negativ, incarcat de agresivitate, certuri si conflicte, si, cel mai probabil, a fost preluat si el de la parintii lor. Astfel, acest model de functionare a cuplului s-a transmis din generatie in generatie, deoarece nimeni nu a constientizat ca este disfunctional, ca el creeaza suferinta si ca depinde de cei doi membri ai cuplului sa il poata schimba.

  • Ce rol am in cuplu?

Aveti tendinta de a va fixa rigid asupra unor roluri emotionale si sexuale, poate pur si simplu fiindca va este foarte la indemana. Inflexibilitatea emotionala poate duce la erodarea relatiei, la monotonie sau la conflict. Adesea, femeile isi aroga rolul de salvator in relatia cu un barbat „victima” a alcoolului sau a dependentelor de droguri sau jocuri de noroc, sau in relatie cu un barbat vesnic somer. Ambii au nevoie la nivel inconstient de aceste roluri si fiecare obtine un „beneficiu”: femeia se simte bine ca are in grija un barbat, „orgoliul” sau matern fiind satisfacut, iar barbatul simte ca este ingrijit.

  • Criza in cuplu, ce se intampla cand aflati ca partenerul va insala?

In mod evident o astfel de veste aduce o stare extrema de suferinta pentru persoana inselata. Acesta este momentul in care in cuplu apar reprosurile si crize de furie. Persoana inselata isi traieste drama perturbandu-si: somnul, alimentatia, apare tendinta de izolare sau tendinta de a vorbi cu toti cunoscutii despre ce s-a intamplat, senzatia ca viata nu mai merita traita. Acesta este momentul cand ai nevoie de o psihoterapie pentru a trece mai usor peste trauma.

  • Rolul de victima sau agresor

Doar ca aceste roluri se pot inversa cu usurinta, „victima” devine „agresor” prin dependenta sa si nevoile sale greu de nesatisfacut, iar salvatorul devine „victima”, fiindca simte ca nu mai poate avea grija de partenerul sau. Aceste „roluri” se joaca intotdeauna la nivel inconstient, fara ca voi sa va dati seama de acest lucru. Tot ce simtiti este o tensiune si insatisfactie reciproca, permanenta, ca si cum ati fi intr-un cerc vicios din care nu stiti cum sa iesiti.

  • Violenta si abuz emotional sau verbal in cuplu

Atunci cand vorbim despre violenta in cuplu, vorbim despre orice tip de abuz, adica fizic, sau emotional. Tonul ridicat, cuvintele jignitoare, imbrancelile, palmele sau bataia sunt forme ale manifestarii agresivitatii in cuplu. Odata tolerata in formele ei usoare, nu este decat o chestiune de timp pentru a evolua in formele ei mai grave. Interventia in modificarea comportamentului agresiv este eficienta daca se face imediat dupa primele manifestari ale acestuia.

  • Agresorul isi cauta o victima

Actiunea de violenta se manifesta prin orice actiune pe care o face un membru pentru a obtine o pozitie de control, pentru a crea frica, sau pur si simplu pentru a-l intimida pe cel pe care vrea sa-l domine. Este important de stiut ca violenta dintre partenerii de cuplu nu tine nici de varsta, nici de nivelul intelectual, nici de clasa social si nici de starea civila. Sub nici un pretext, comportamentul agresiv nu trebuie tolerat indiferent care este forma de manifestare a agresivitatii (verbala sau fizica). Prima persoana care trebuie sa se ingrijoreze de comportamentul agresiv nu este victima, ci agresorul. Dar el de obicei isi gaseste scuze, explicatii, circumstante atenuante.

  • Cum se manifesta violenta emotionala sau fizica

Te urmareste, te injura, te insulta, te critica sau te ridiculizeaza, te controleaza (cum te imbraci, cu cine te vezi, cu cine vorbesti), iti monitorizeaza iesirile, apelurile si persoanele cu care te intalnesti, nu are incredere in tine si este foarte gelos sau posesiv. Ameninta ca te raneste sau ca iti raneste copiii, rudele, animalele de companie, te umileste in orice fel, te acuza ca il inseli, este gelos pe persoanele cu care vorbesti, te hartuieste, se asteapta sa ii ceri permisiunea pentru orice vrei sa faci, te pedepseste prin retragerea afectiunii, te umileste in fata prietenilor lui, incearca sa te izoleze de familie si prieteni.

  • Violenta sexuala in viata intima

Orice act de natura sexuala savarsit fara acordul celuilat, inclusiv violul marital. Acesta poate include avansuri, aluzii verbale, gesturi, atingeri (repetate si lipsite de reciprocitate). Foloseste forta fizica in situatii sexuale, te obliga sa intretii relatii sexuale cu el.

  • Violenta economica sau financiara si cum se manifesta aceasta in cuplu

Iti interzice sa te angajezi, te exclude din deciziile legate de bani, iti spune mereu ca are el grija de tine si nu ai de ce sa vrei sa muncesti, iti ofera o suma limitata de bani lunar si are iesiri nervoase cand ai nevoie de bani pentru urgente justificate, te face sa te umilesti pentru a primi o suma infima de bani, te trage la raspundere pentru fiecare suma de bani cheltuita, uneori degenerand in violenta fizica, nu te lasa sa te angajezi, controleaza veniturile cuplului, refuza sa imparta banii cu tine, te priveaza de necesitati de baza (hrana, medicamente). Sau iti interzice sa folosesti bunurile comune, exercita controlul inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, te expune pe tine sau pe copii la munci grele care pot pune in pericol sanatatea voastra. Daca va recunosteti in descrierea de mai sus este indicat sa va adresati unui psihoterapeut, pentru a nu lasa ca acestea traume sa va afecteze si sa va schimbe viata.

  • Deoarece sunt tolerate, aceste comportamente tinde sa ia locul normalitatii

Agresorul gandeste, si pe buna dreptate, ca este normal se comporta asa, pentru ca nu i se riposteaza si in plus obtine ceea ce doreste, ceea ce urmareste, prin comportamentul sau. Nu intelege de ce, daca a fost tolerat, si este si „eficient”, de ce ar trebui sa il schimbe. Chiar se simte nedreptatit ca este acuzat de a fi avut un comportament violent sau neadecvat, pentru ca nu a facut mare lucru.

  • „Oare voi divorta si eu?”

In cazul in care parintii tai au divortat, este posibil sa iti fie frica sa nu ajungi sa divortezi si tu sau sa iti fie foarte greu sa pastrezi o relatie. Poate ai constatat deja ca ai adesea disensiuni de opinii cu partenerii pe care ii ai si pur si simplu iti este imposibil sa te intelegi cu ei. Poti avea senzatia de multe ori ca nu exista acea persoana care sa te inteleaga si langa care sa poti spune ca te simti implinit. Acest fapt se intampla deoarece ai avut ca model de cuplu disfunctional al parintilor tai, pe care l-ai preluat inconstient. Este important sa iti dai seama ca vii din spate cu o incarcatura conflictuala in cuplu care nu ti se datoreaza tie. Poti deveni constient de acest lucru urmand o psihoterapie individuala sau de cuplu si alegand sa cultivi o alta relatie cu partenerul tau decat cea pe care au avut-o parintii tai.

  • Daca ei au facut-o, nu trebuie sa o faci si tu

Din cauza ca parintii tai au avut mereu nemultumiri, certuri sau poate chiar s-au despartit, tu nu ai aflat in ce mod pot comunica doi parteneri si cum pot gasi impreuna solutii la problemele care apar in cuplul lor. Pentru tine, separarea este vazuta ca fiind singura solutie si nu intelegi cum se mai poate „repara” o relatie care a ajuns sa fie nemultumitoare sau dezamagitoare.

  • Ai dreptul sa fii fericit in cuplu

Ai observat probabil ca, de-a lungul timpului, ai intrat in mod repetat in relatii de cuplu in care ai suferit, in ciuda dorintei de a gasi o relatie buna, satisfacatoare pentru tine. Te indragostesti de persoane care nu sunt disponibile (casatorite sau care sunt implicate in alta relatie de cuplu) si astfel ajungi sa te consideri victima nesansei in viata. Dar, dupa o analiza atenta, observi ca ai tendinta de a alege un astfel de partener din cauza ca tu insuti nu esti pregatit sa te angajezi   intr-o relatie deplina si profunda; esti temator si teama cea mai mare este de a nu suferi, de a nu fi ranit de celalalt. In adancul sufletului nostru toti vrem sa fim iubiti si sa nu suferim. Ai dreptul sa fii fericit in cuplu si poti reusi asta din momentul in care alegi sa iti evaluezi modul in care iti alegi partenerul si accepti sa comunici cu acesta despre voi, despre relatia voastra si sa aveti grija de voi in mod constient.

  • Ce se inatmpla in primele sedinte de psihoterapie psihanalitica de cuplu?

Primele sedinte au rolul unor sedinte de cunoastere, unde analizam felul de interactiune a cuplului, legatura, aflam cu s-a creat acest cuplu si dificultatile din prezent. Fiecare partener isi prezinta viziunea sa asupra relatiei, a problemelor din cuplu, cat si ce asteptari au de la psihoterapeut. Stiti acestea sunt asteptarile ideale deoarece de cele mai multe ori cuplurile vin in terapie intr-o criza si mare parte din sedinta se cearta pana invata cum sa isi respecte timpul reciproc si sa vorbesca pe rand, pana inteleg cum sa comunice eficent, pana invata sa il inteleaga si respecte pe celalalt fiecare incearca sa creeze aliante inconstiente si sa atraga terapeutul de partea lor, iar daca problemele sunt prea traumatice sau partenerii nu se simt confortabil sa se exprime liber unul in prezenta celuilalt este nevoie de putin mai multa rabdare si continere.

  • Care este pretul unei sedinte de psihoterapie de cuplu?

Pentru a afla mai multe detalii te rog sa consulti lista de preturi.

O relatie de cuplu sanatoasa si un partener care va sprijina si va incurajeaza contribuie foarte mult la echilibrul personal si profesional. De aceea, iti recomand sedintele de psihoterapie de cuplu, prin care iti vei descoperi nevoile tale si ale persoanei iubite, lucru ce va duce la imbunatatirea comunicarii, sexualitatii si intimitatii intre voi.


Dragilor va astept sa va programati pentru o psihoterapie psihanalitica de cuplu.

Cu pasiune pentru psihologie si oameni,

Alina Iliescu


Progamare




Cauta
error: Content is protected !!