Psihoterapie individuala

• Confidentialiatea in psihoterapie

Confidentialitatea si sentimentul de siguranta sunt foarte importante in cadrul unei psihoterapii. Toate subiectele pe care le vom discuta in sedintele de psihoterapie, ca si datele personale raman confidentiale, protejate de relatia profesionala dintre mine ca profesionist si tine ca si client. Nu voi furniza informatii fara acordul tau, decat daca sunt obligata prin lege. In aceasta situatie, orice actiune pe care o voi intreprinde va fi discutata din respect in prealabil cu tine.

• Cand avem nevoie de psihoterapie?

Sunt anumite momente in viata cand simtim ca nu mai putem face fata dificultatilor din viata personala sau profesionala, atunci decidem ca avem nevoie de ajutor. Voi enumera cateva dezechilibre care ne vor determina sa apelam la o psihoterapie psihanalitica, daca te regasesti in descrierile de mai jos te astept sa discutam mai multe detalii intr-o prima sedinta.

Anxietate – un sentiment constant de stres, de agitatie, neputinta in controlul gandurilor, apare tendinta de ingrijorare excesiva, dificultati la adormire si somn foarte agitat.

• Ai un nivel de stres ridicat si o slaba rezistenta la stres si frustrari

Simti ca esti tot timpul sub presiunea timpului si asaltat de probleme carora nu mai poti sa le faci fata. Anxietatea este un element structural al personalitatii tale, creezi probleme chiar acolo unde nu exista, esti foarte emotiv si impulsiv. Slaba ta rezistenta la stres si frustrare se manifesta atat prin semne fizice cat si psihice. Lucrurile care aduc stres constant in viata ta sunt: traumele psihice suferite, esecurile, conflictele interpersonale permanente, epuizarea prin suprasolicitare la locul de munca, lipsa unei perspective vitale sau schimbarile existentiale semnificative.

• Mecanisme de coping blocate sau nu functioneaza la parametri normali

Cele mai importante modalitati de adaptare la stres sunt evitarea, vigilenta, confruntarea sau negarea. In cazul tau, aceste mecanisme sunt blocate sau nu functioneaza la parametri normali, deoarece tie iti este extrem de greu sa faci fata stresului. Adesea nu iti poti imagina o solutie pentru situatia stresanta sau nu te poti indeparta psihic de ea, evitand-o, cel putin temporar. Se pare ca te blochezi pe evenimentul stresant, anxietatea ta devine mai mare si iti este imposibil sa pui distanta intre tine si stresor si sa rezolvi problema.

Depresie – apare un sentiment de vulnerabilitate constanta, stari de vid, depresie anaclitica, depresii consecutive diferitelor pierderi insotita de pierderea increderii in sine, un sentiment de tristete apasatoare, pierderea chefului de viata, apare o nevoie acuta de izolare, insotita de sentimente coplesitoare de neputinta, apatie si schimbari ale dispozitiei.

• Dezvoltarea personala te va ajuta sa te intelegi mai bine

Nevoia ta de a obtine aprecierea, recunoasterea sau chiar admiratia celor din jur, te face sa ai asteptari nerealiste de la tine. Neacceptarea de sine provine din faptul ca nu te cunosti suficint de bine. Important este sa te descoperi printr-un demers de dezvoltare personala. O apreciere obiectiva a calitatilor si defectelor, te va ajuta la formarea unei imagini de sine realiste. Descopera-ti si evalueaza-ti calitatile si vei beneficia de un avantaj major atunci cand esti intr-o situatie dificila, deoarece vei stii care sunt resursele la care trebuie sa apelezi.

• Tendinte obsesiv-compulsive – ritualuri repetitive (spalat pe maini compulsiv, ros unghii, ticuri, aranjarea lucrurilor si obiectelor in mod obsesiv, ganduri obsesive, repetarea anumitor lucruri, numaratul obsesiv si colectionarea compulsiva)
• Dificultati sexuale – lipsa libidoului si a dorintei de a face sex, apar frustrari constante legate de intimidate si viata sexuala, tabu-uri sexuale inhibate, probleme sexuale, insatisfactii sexuale constante, abuzuri sexuale, viol, probleme erectile si abstinenta prelungita.
• Nesiguranta legata de identitatea de gen – (apare nevoia de a descoperi carui gen apartii – masculin, feminin, pangen, transgen)
• Viata profesionala – nemultumiri legate de viata profesionala, de meseria pe care o ai, nevoia de a descoperi alte joburi compatibile, conflicte frecvente cu colegii si sefii, impas in alegerea unei meserii noi si lipsa satisfactiei profesionale.

Dificultati in relatiile interpersonale si intrapersonale – dificultati in a crea si sustine relatii pe termen lung, probleme in felul in care iesi din relatii.

• Intampini dificultati in relationarea cu ceilalti pe plan personal si profesional

Modul de relationare pe care l-ai avut cu parintii tai in copilarie te poate determina felul in care iti creezi tu relatii in prezent. Rolurile sociale sau « mastile » sociale reprezinta o serie de comportamente pe care le adoptam in functie de anumite situatii sociale si de persoanele cu care relationam. In relatiile de serviciu iti este greu sa iei initiativa, sa cooperezi cu ceilalti si astfel, preferi sa lucrezi singur. De asemenea, iti este dificil sa stabilesti o granita, o limita intre tine si celalalt. Tinzi ori sa ii dai dreptate in totalitate, sa te identifici cu ce isi doreste si ce crede interlocutorul tau sau, din contra, sa ii respingi cu violenta opinia sau valoriile personale. Daca situatiile sociale reprezinta o provocare pentru tine si simti adesea ca nu te poti adapta, esti anxios si ai o incredere de sine scazuta atunci este momentul in care trebuie sa schimbi ceva. Acesta este momentul in care trebuie sa vorbesti cu un psihoterapeut despre incapacitatea de a gasi un echilibru in relationarea cu ceilalti, sa observi cum si in ce conditii a inceput si sa intelegi cum iti poti imbunatati relatiile sociale.

Tulburari alimentare – lipsa poftei de mancare, pierderi bruste in greutate, ingrasat constant intr-o perioada scurta de timp si mancat compulsiv. Anorexia nervoasa, bulimie, obezitate, nevroza gastrica, nevroza esofagiana, varsaturile de natura nervoasa si cardiospasmul.

• Felul in care ne hranim arata cat de mult ne pretuim

Tulburarile apetitului si ale hranirii au legatura cu imaginea de sine, respectiv cu o stima de sine scazuta. De asemenea, se asociaza cu depresie, anxietate, dar si cu sentimente de vinovatie si rusine. Din pacate, numarul persoanelor afectate este din ce in ce mai mare deoarece presiunea sociala fata de anumite standarde legate de felul in care ar trebui sa aratam sunt greu de atins. Tulburarile apetitului si ale hranirii pot fi semnul unei stime de sine scazute, anxietate, vinovatie, rusine si poate chiar al unei depresii. Astfel, semnalele de alarma care se manifesta in stilul alimentar pot lua forme variate.

• Anorexia – o tulburare cu efecte fizice si psihice covarsitoare

Anorexia nervoasa este o tulburare alimentara cu impact semnificativ la nivel fizic si emotional. Persoanele care sufera de anorexie au o greutate mult sub limita greutatii normale, intrucat isi impun limite drastice cu privire la cantitatea de mancare pe care au voie sa o consume. Teama de a creste in greutate, asociata cu o imagine distorsionata a corpului, sta la baza acestor restrictii alimentare, adoptarii unui program istovitor de exercitii fizice, si uneori a utilizarii de laxative, diuretice si a provocarii varsaturilor. Pe termen lung, formele grave conduc la infometare (malnutritie) si afecteaza considerabil starea de sanatate, riscurile implicate amenintand uneori viata. Anorexia poate deveni o afectiune cronica, desi printr-un tratament adecvat, recuperarea poate fi completa.

• Anorexia ale legatura cu  sentimentul de a nu fi suficient pretuit de mama

Cumva relatia de afectiune cu mama si ideea de hrana au fost nesatisfacatoare? O mama absenta, putin iubitoare, care nu si-a exprimat bucuria de a te avea drept copil al ei poate provoca rani de lunga durata. Daca ai trait mereu cu sentimentul ca nu ai fost un copil dorit sau ca mama ta ar fi vrut un baiat si nu o fata (sau o fata in locul baiatului) este posibil sa fi colectat cateva amintiri dureroase. Acestea devalorizeaza nu doar relatia cu mama, ci si relatia ta cu hrana si fac ca aceasta sa nu mai fie atragatoare sau, mai rau chiar, sa para respingatoare.

• Bulimia – nevoia incontrolabila de a manca

Bulimia este o tulburare a comportamentului alimentar definita de o nevoie incontrolabila de a manca cantitati mari, desi persoana afectata nu este in mod uzual gurmanda, iar greutatea corporala este de obicei normala. Pentru a evita cresterea in greutate, persoanele bulimice isi provoaca varsaturi, clisme, fac efort fizic excesiv sau iau laxative si diuretice. Comportamentul bulimic poate reprezenta o varianta a anorexiei nervoase, in care consumul excesiv de alimente alterneaza cu perioadele de abstinenta de la mancare. De asemenea, se poate manifesta si independent, fara perioade de abtinere si fara pierdere in greutate prealabile.

• Bulimia – cand excesul de mancare compenseaza lipsurile emotionale

Varsta medie a debutului bolii este adolescenta (intre 13-20 de ani). De regula, cauzele acestei tulburari sunt psihologice. Ea poate sa apara ca reactie la stres, depresie, avand rolul de a linisti starile de angoasa si de a compensa nemultumirile, frustrarile cotidiene. Bulimia este asociata cu o imagine defavorabila asupra propriului corp si cu o preocupare excesiva pentru mentinerea greutatii. Pe termen lung, consecintele bulimiei in plan organic pot include: refluxul gastric cronic dupa alimentatie, deshidratare, deficit de potasiu, esofagita, constipatie, infertilitate, afectarea smaltului dentar, ulcer peptic, fluctuatii in greutatea corporala si marirea in volum a glandelor salivare.

Incredere in sine scazuta – stima de sine fluctuanta, perioada de vulnerabilitate emotionala, neconcordanta intre emotii si comportament, conflicte si impasuri interioare si blocaj decizional.

• Esti diamantul neslefuit care asteapta sa fie descoperit

A te iubi reprezinta esenta stimei de sine. Iti este mai greu sa te iubesti si de multe ori ramai surprins cand observi ca ceilalti te iubesc si te stimeaza asa cum esti. Invatam sa iubim si sa primim iubirea celorlalti, inca din primele interactiuni cu parintii, la inceputul vietii noastre. Atunci cand tu iti vezi numai defectele, cum ar putea ceilalti sa-ti vada calitatile? Incearca sa discuti cu un psihoterapeut despre modul in care te vezi si despre felul in care simti ca te percep ceilalti.

• Acorda-ti dreptul la imperfectiune

Tu esti propriul tau adversar, daca ai o capacitate autodistructiva mare si vei observa ca de cele mai multe ori actionezi impotriva ta, nu pentru tine. Cand analizezi modul in care te percepi, ai o conceptie rigida despre tine si viata. Ai uitat sa iti acorzi dreptul la imperfec­tiune si la eroare. A gresi este omeneste, iar tu, la fel ca si cei din jurul tau, esti om. Crezi ca orice esec te trimite spre o imagine de sine inacceptabila si ca esecul este reflectia propriei tale nulitati, insa tocmai o imagine de sine negativa si neincrederea in fortele tale te aduce aproape de esec. Din clipa in care isi percepe slabiciunile, invinsul se prabuseste cu anticipatie, convins ca a pierdut totul. Perceperea propriilor slabiciuni iti permite corectarea lor si este punctul de plecare spre reusita actiunilor pe care le intreprinzi.

Agresivitate si violenta – in viata cotidiana, in cuplu, in familie, tulburari de control al impulsului, conflictele escaladeaza rapid, irascibilitate, agresivitate verbala, agresivitate fizica, violenta.

• Toleranta ta la frustrare si gelozie este minima

Disponibilitatea ta catre gelozie si violenta in relatiile cu ceilalti te poate impiedica sa cladesti relatii durabile, bazate pe afectiune si intelegere. Toleranta ta la frustrare este minima, te enervezi si explodezi usor, repetand ciclul inconstient al violentei familiale pe care o vedeai in copilarie in mediul in care ai crescut. In realitate, in prezent, cel din fata ta cu care ai creat un conflict nu este un membru din familie cu care te luptai si nu este obligat sa accepte accesele tale de furie. Este important sa intelegi care sunt originile tolerantei tale scazute la frustrare si ale violentei.

• Cum sa comunici mai bine ?

Atunci cand erai mic ai observat ca iti era mult mai usor sa rezolvi conflictele sau diferentele de opinie prin violenta decat prin a pune in cuvinte ceea ce te supara. Acum, la maturitate esti mai degraba predispus catre acte bruste, impulsive decat catre a-ti explica, a analiza si a intelege ce anume te supara, te indispune si te determina sa devii agresiv. Astfel, intr-o relatie, te afli adesea pus in dificultate, deoarece ti-ai dori sa comunici mai bine si ai mereu indoieli si incertitudini legate de acest aspect. Este important sa intelegi ca felul in care comunici la maturitate este determinat de felul in care comunicai in familia de origine, cu fratii si parintii tai. Odata ce intelegi acest model, ce il determina, si regulile sale, iti poti constientiza si schimba propriul stil de comunicare intr-o relatie.

• De ce esti agresiv ?

Ai tendinta de a deveni agresiv fizic sau verbal cu cei din jur si de asemenea, esti foarte influentabil de ceea ce se intampla in jurul tau si de reactiile celorlalti.  Simti ca iti poti pierde foarte usor controlul si cumpatul, iar apoi regreti ceea ce ai spus sau ai facut. Oamenii din jurul tau au tendinta de a se indeparta, deoarece nu iti pot intelege comportamnetul si reactiile, perpetuand astfel cercul vicios de functionare dezechilibrata in care te afli. Este important sa inveti iti controlezi furia si sa intelegi ce o declanseaza.

• Cat de important este sa ai cu cine sa vorbesti despre ce te deranjeaza

Ceilalti oameni nu te pot intelege si nu simt framantarile tale interne daca nu alegi sa le vorbesti despre acestea. Faptul ca nu poti intra in contact cu ei te frustreaza si este important sa constientizezi acest aspect. Este posibil sa fii genul de persoana care doar actioneaza si ai nevoie de ajutor pentru a invata sa mentalizezi si sa gandesti mai intai inainte de a actiona. Acest proces se invata in familie in primii ani de viata. Daca pana la acesta varsta nu l-ai achizitionat printe mecanismele tale de coping atunci te invit la o sedinta de terapia ca sa povestim mai multe despre tine si acest proces atat de necesar unei vieti personale si profesionale echilibrate.

• Tulburari de personalitate – paranoica, schizoida, schizotipala, antisociala, borderline, narcisica, evitanta, obsesiv compulsiva, dependenta, histrionica, pasiv-agresiva, depresiva.

Tulburari de atasament – capacitatea deficitara de a dezvolta relatii cu ceilalti, probleme de separare, de pierdere, anxietate legata de abandon si despartiri, relatii si atasamente nesigure cu celelalte persoane.

• Cum traiesti atasamentul nesigur si evitant ?

Atasamentul evitant se bazeaza pe modul de comportament al mamei, care a refuzat apropierea fata de copiii sai, evitandu-i cand erau tristi, sau simtea ca ii solicita foarte multa atentie si grija si inhiband astfel exprimarea emotionala. Explicatia acestui tip de atasament se refera la tiparul transgenerational, pe care mama l-a mostenit de la mama ei si il transmite la randul sau, in mod inconstient. La randul tau, fiind obisnuit cu un asemenea tip de atasament, ai tendinta de a-i evita pe ceilalti, de a suporta greu frustrarile si de a te intrista repede daca nu primesti raspunsul afectiv asteptat. Relatiile tale sunt in general instabile, deoarece cauti sa repeti relatiile primare din familia si din copilaria ta, unde ti-a lipsit modelul primordial de atasament sigur, de relatie pozitiva, cu mama.

• Cand mama sau tata te-au respins, inconstient iti vei respinge si tu copii

Atasamentul evitant sau care implica „a respinge’’, are la baza un profil psihologic de mama (sau persoana care a tinut locul mamei), care a refuzat activ apropierea fata de copiii ei, retragandu-se inconstient atunci cand simtea ca acestia o solicita afectiv foarte mult, inhiband astfel exprimarea emotionala. Aversiunea fata de contactul fizic si bruscarea, atunci cand acesta avea loc, sunt semne ale maternajului care formeaza copii mici evitanti. Acestia, au ajuns ulterior la concluzia ca, deschiderea lor catre confort sau ingrijire nu ar fi de niciun folos, asa ca au renuntat. Pe scurt, copiii evitanti inhiba practic orice forma de comunicare care ar produce o legatura si evita sa mai ceara orice din punct de vedere afectiv. Ei nu exprima nicio nevoie de proximitate si par sa fie surzi la orice fel de incercare de deschidere afectiva a mamei. Pentru acesti copii, inhibarea comunicarii nevoilor de atasament a fost o metoda de adaptare, atat pentru a evita sa fie respinsi, cat si pentru a evita furia mamei, care este posibil sa ii fi certat frecvent.

• Modalitatile de atasament se transmit transgenerational

Problemele de atasament ale copiilor pot fi vazute ca si comportamente observabile ale problemelor de atasament ale parintilor, in familiile lor de origine. In urma acestor probleme nerezolvate, parintii constient sau inconstient, urmeaza unul dintre cele doua alegeri parentale: fie repeta experienta parinte-copil din copilaria lor, fie incearca sa evite repetarea acelei experiente. Modele de atasament pot fi astfel transmise din generatie in generatie iar pentru schimbarea lor este nevoie de o interventie care sa fie centrata atat pe familie cat si pe fiecare membru individual. Astfel, parintele nu va raspunde la nevoile copilului adecvat, ci in masura in care nevoile lui au fost si sunt satisfacute de parintii lui.

• Tulburari de somn – insomnia, somnambulism, probleme legate de somn (apnee de somn, sindromul picioarelor nelinistite, somn foarte agitat – cosmaruri frecvente, bruxism – scrasnitul din dinti).

Complexe si sentimente de inferioritate – lipsa valorizarii personale, indoiala si nesiguranta in relatie cu tine, inferioritate in relatie cu cineva, sensibilitate extrema, nevoia constanta de atentie, frica de a face greseli, incredere in sine scazuta, un defect fizic care scade increderea in sine, stangacii si timiditate excesiva.

• Lipsurile copilariei sunt direct proportionale cu nevoia de a poseda diverse lucruri

Daca lipsurile au fost numeroase, este posibil sa fi ramas cu o permanenta nevoie de a avea mai mult, de a achizitiona cat mai mult, comparandu-te mereu cu ceilalti, chiar daca nu iti dai seama. A ramas ca un automatism, prin simplu fapt ca te compari cu ceilalti, automatism care provine din copilaria ta. Ia in calcul faptul ca invidia resimtita poate fi un bun stimulent in a analiza si a te motiva sa imbunatatesti si sa schimbi cate ceva din felul tau de a te comporta.

• Lipsa de protectie parentala isi pune amprenta acum

Daca varsta la care a intervenit aceasta ruptura dintre parinti si copil este foarte mica, adica in perioada in care relatia este inca fuzionala, de totala dependenta, copilul resimte situatia ca pe un abandon, deoarece nu isi poate reprezenta intoarcerea mamei sau a tatalui si astfel traieste sentimente intense de insecuritate, anxietate care in timp se transforma in sentimente de inferioritate. Din aceasta cauza, acum tanjesti dupa o relatie in care sa te simti sigur de cealalta persoana, sa fii iubit si protejat. Iata de ce in relatii ai tendinta sa devii hiperposesiv sau dependent si sa incerci sa controlezi partenerul, ceea ce il poate determina sa se indeparteze de tine.

• Conflicate de vinovatie – invinovatire constanta, atitudine submisiva, autocritica ridicata, angoasa de persecutie, sentimente de tristate frecvente, vinovatie ridicara, umilinta si agresivitate pasiva sau activa.

Conflicte de identitate – dezradacinare masiva, ruperea sau legaturi deficitare cu familia de origine, nu ai o identitate bine conturata, perceptia de sine si imaginea corporala deficitara, fixatii ale stadiilor de dezvoltare, conflict si confuzie la intrebarea: “Cine sunt eu?”

• Ce este identitatea?

Identitatea este aspectul cel mai important din structura personalitatii tale. Initial, apare in primii ani ai copilariei, atunci cand incepi sa te vezi ca fiind separat, sa te distingi ca fiind unic si diferit de restul lumii. Acest aspect subiectiv include si constientizarea propriei tale originalitati si unicitati in comparatie cu ceilalti. Identitatea inglobeaza imaginea corporala, asumarea sexualitatii, stima de sine, increderea in sine si imaginea de sine.

• Formarea identitatii este strans legata de anii copilariei

Ea determina cat de mult ne acceptam pe noi insine si cat de vulnerabili suntem. Construirea identitatii incepe inca din primele luni de viata ale copilului si se bazeaza pe incantarea care se poate citi in ochii parintilor atunci cand aceastia il ingrijeau, il hraneau sau pur si simplu, se joacau cu el. Identitatea se creioneaza si in functie de mediul familial, de cat de mult ai fost dorit, iubit si acceptat asa cum erai, cat de mult a investit familia ta in tine si se definitiveaza in jurul varstei de 30 de ani, o data cu maturizarea personalitatii.

• Unde ma termin eu si unde incepe celalalt?

Dificultatea pe care o intampini in relationarea cu ceilalti vine si din faptul ca iti este dificil sa stabilesti o granita, o limita intre tine si celalalt. Tinzi ori sa ii dai dreptate in totalitate, sa te identifici cu ce isi doreste si ce crede interlocutorul tau, sau din contra, sa ii respingi cu violenta opinia sau valorile personale. Esti usor influentabil de catre ceilalti si, in acelasi timp, simti ca nu ai incredere in ceea ce simti tu, in propriile valori, judecati si sentimente. Din aceasta cauza, in majoritatea situatiilor preferi sa nu reactionezi asa cum ai vrea. Propria ta identitate iti este confuza, simti ca nu te cunosti foarte bine, nu stii ce anume vrei si care iti sunt nevoile. Din acest motiv, poti fi usor manipulat de catre ceilalti pentru a le indeplini propriile scopuri, deoarece tu ai tendinta de a te pune mereu pe locul doi. Intoarce-ti privirea catre tine si da-ti voie sa te cunosti si sa contezi pentru tine insuti.

Boli psiho-somatice – legatura dintre ce simtim si boli, somatizare frecventa, frica excesiva legata de imbolnavire, hipohondrie, tulburari somatoforme (tulburarea de somatizare, tulburarea somatoforma nediferentiata, sindromul Munchausen, iatrogeniile, tulburarea de conversie, tulburarea algica si tulburarea dismorfica corporala).

• Cum functioneaza psihosomatizarea?

Procesul prin care psihosomatizam ramane in mare parte misterios, dar cercetarile se orienteaza spre schimburile dintre sistemele nervos si imunitar. Schematic, cand cele doua sisteme sunt bine reglate si comunica eficient, ele iti permit sa lupti impotriva maladiilor. Dar daca ele se deregleaza, mecanismele de aparare imunitare sunt slabite atunci boala se poate dezvolta.

• Cum ajungi de la probleme personale la psihosomatizare?

Esti constient de faptul ca atunci cand treci prin perioade complicate si diferite probleme personale, viata ta emotionala este uneori data peste cap, iar corpul tau pare ca o ia razna. Te deranjeaza stomacul, digestia ori nu merge, ori e prea intensa, exagerezi cu mancarea sau dimpotriva, nu suporti nimic in fata ochilor, inima e intr-un maraton continuu, iar daca cineva te intreaba ce se intampla cu tine le raspunzi sec: “sunt stresat” sau “am probleme”. Specialistii numesc aceste simptome, tulburari psihosomatice (adica emotiile afecteaza corpul). Cata vreme aceste simptome raman simple acuze, care dispar atunci cand dispare si problema, lucrurile se indreapta spre bine. Deseori acestea degenereaza in boli psihosomatice cum ar fi: ulcerul, gastrita si sindromul colonului iritabil, hipertensiunea arteriala si cardiopatia ischemica, astmul bronsic si afectiuni dermatologice.

Comportament autodistructiv – autovatamare, comportamente auto-agresive abuzul de substante, alcool sau droguri.

• Te simti in mod constant coplesit de probleme

Esti nelinistit si vesnic sub presiunea timpului. Simti ca nu poti face fata tuturor problemelor pe care le ai iar acest lucru apare datorita absentei sau blocarii mecanismelor tale de coping in fata stresului. Efectele sale nocive se vad asupra corpului (hipertensiune, afectiuni digestive, dermatologice, neurologice) si asupra psihicului (scade capacitatea de memorare si de concentrare a atentiei, puterea de decizie, si aria de interese, devii tot mai anxios si mai trist). Este posibil sa fi apelat la mecanisme de coping dezadaptative cum sunt consumul de alcool sau droguri sau sa fi trait o experienta traumatica foarte intensa care sa declanseze sindromul de stres post-traumatic. Daca te confrunti cu oricare dintre dificultatie de mai sus te astept sa te programezi pentru o sedinta.

• Tiparele sunt greu de modificat

Este posibil ca uneori iti doresti sa te porti diferit, iti vine greu sa te rupi de aceste tipare deoarece asa ai crescut si ele s-au intiparit in psihicul tau. Psihoterapia te poate ajuta sa depasesti unele probleme cu care te confrunti si care isi au radacina in copilaria ta si in sistemul de relatii din familia de origine. Sunt amintiri care te influenteaza, dar nu te definesc si poti alege sa le accepti si sa mergi mai departe creandu-ti propriile reguli.

• Care este pretul unei sedinte de psihoterapie psihanalitica individuala?

Pentru a afla mai multe detalii te rog sa consulti lista de preturi.

• Cat dureaza o psihoterapie individuala?

Psihoterapia psihanalitica individuala presupune, in general, un proces terapeutic de lunga durata. Ea poate dura intre cateva luni si cativa ani, in functie de cerintele si nevoile clientului si de recomandarile terapeutului sau. In prima faza ajungem in terapie adusi de un simptom care creaza un dezechilibru in viata personala sau profesionala. Dupa o perioada de timp cand relatia se dovedeste suficient de stabila, cand anxietatile pot fi continute iar rusinea poate fi suportata, clientul este in sfarsit pregatit sa lucreze mai profund.

• De ce psihoterapia psihanalitica este de lunga durata?

Acesta este momentul cand incep sa emerga la suprfata “secrete”, descoperim “cripte familiale”, mosteniri transgenerationale care abia acum au putut fi accesibile. Acesta eliberare conduce catre un alt tip de efect al psihoåΩ terapiei psihanalitce, efect care din punctul meu de vedere este poate cel mai important lucru care poate fi obtinut intr-un astfel de demers. Ma refer la acel sentimentul interior de libertate, in care ti-ai consolidat increderea in tine si simti ca esti asa de puternic incat poti face orice.  Esti multumit de tine, de relatia cu corpul tau si poti gestiona orice situatie relaxat si plin de resurse, deoarece ti-ai atins potentialul maxim.

• Hai sa descoperim impreuna cea mai buna versiune a ta

De-a lungul celor 15 ani de lucru cu oameni frumosi si complexi am descoperit, ca in general, clientii isi doresc sa isi cunoasca mai bine personalitatea, sa descopere ce le face placere si ce le displace, unde sunt talentati si chiar geniali, sa-si vindece traumele, sa dezvolte relatii mai bune cu ceilalti, sa isi creeze mai usor relatii cu familia, prietenii, colegii de munca sau cu oamenii din jur, sa se simta mai bine in corpul lor, sa fie mai fericiti si mai impacati cu ei, sa le placa mai mult de ei, sa avem mai multa incredere in propriile forte, sa invete sa nu se mai bazeze pe alte persoane in luarea deciziilor importante din viata lor, sa isi descopere atuurile, resursele si potentialul maxim pentru a devei cea mai buna versiune a lor.