- Depresie, apatie, lipsa de interes si comportamente suicidale
Copilul este intr-o stare de depresie, tot timpul trist care ii diminueaza placerea pentru joaca sau activitati care inainte ii ocupau timpul si-l relaxau. Apar ganduri frecvente legate de moarte si ameninta ca se va sinucide. Acesta este un strigat de ajutor pe care nu trebuie sa il tratam cu indiferenta. Copilul trece printr-o criza existentiala suficient de puternica care il determina sa recurga la solutii extreme pentru a evada din aceasta situatie imposibila. In aceste situatii trebuie sa actionam pentru a dezamorsa tensiunea acumulata, a trece cu bine peste criza si a reveni la normal.
- Cand parintii dorm cu copilul in pat iar individualizarea nu are loc
Copilul are cosmaruri frecvente sau sufera insomnii, cere atentia constanta a parintilor si este obisnuit sa doarma in patul lor. Cand unul dintre parinti doarme cu copilul, copii in pat constant. Acest lucru creeaza o legatura simbiotica asemanatoare cu cea gemelara iar copilul devine dependent de un parinte sau de parinti, nu se dezvolta intelectual si emotional corespunzator varstei pe care o are, are dificultati de invatare la scoala, are o agitatie constanta si ii lipsesc limitele si regulile in casa. Acestea sunt doar cateva dintre efectele secundare are faptului ca un parinte sau amandoi dorm cu copii in pat.
- Nasterea unui frate sau a unei surori
I s-a nascut un frate sau o sora si si-a pierdut pierdut o parte din atentia parintilor si nu reuseste sa se adapteze cu bine in acesta situatie (a inceput sa se izoleze, face pipi (enurezis) sau caca in pat (encoprezis), este mult mai agresiv in viata cotidiana, are o atitudine negative fata de frate sau sora, in ansamblu pare ca acest eveniment de viata l-a afectat intr-un mod negativ si aveti nevoie de sprijin pentru a restabili echilibrul familial.
- Dificultatea parintilor de a pune limite si reguli
Agresivitatea, invidia si gelozia sunt normale intre copii si de cele mai multe ori, sunt privite de catre adulti ca facand parte din joaca, insa cand depasesc o anumita limita devin periculoase. Exista o limita delicata intre agresivitate si gelozie ca manifestari ale rivalitatii fraterne, ale competitiei pentru dragostea si aprecierea parintilor si intre agresivitatea manifestata ca ura fraterna pusa in actiune. Este important ca parintii sa ii faca pe copii sa inteleaga, fie ca le place sau nu, ca fratele lor face parte din familie, va ramane cu ei in casa si ar face bine sa se obisnuiasca si sa investeasca in relatia cu el. De asemenea, este sarcina parintilor sa intervina atunci cand copiii se lupta, si sa ii desparta inainte ca acestia sa se raneasca. Daca parintii nu reusesc sa impuna reguli ferme, conflictul si agresivitatea dintre copii poate escalada, ajungand la maturitate, sa aiba relatii foarte precare.
- Conflictele dintre frati oglindesc conflictele din cuplu
Pentru fiecare copil, parintii reprezinta modelul pe care-l va urma constient sau inconstient. Relatiile dintre parinti si comportamentul acestora sunt imitate inconstient de copiii din familie. Daca parintii au o relatie incarcata de furie pe care nu si-o manifesta, prezenta fiind doar tensiunea dintre ei, copiii vor percepe la nivel inconstient acesta tensiune si vor manifesta violenta, adica exact ce refuleaza parintii si “refuza” sa constientizeze. Cuplul fratern reprezinta in oglinda cuplul parental si, va da curs manifestarilor constiente sau inconstiente ale acestora. Probabil ca parintii vostri se certau frecvent si erau in competitie, astfel incat ati adoptat si voi acelasi model de relationare. Adesea, fiecare copil ajunge sa ”ia partea” unui parinte, sa se alieze cu el, sa incerce sa-l apere de celalalt si astfel, fratii se razboiesc intre ei, ca si cum ar fi in tabere adverse. Daca vreti sa schimbati acest model ca sa nu ajungeti il repetati in familia creata de voi, va astept la o sedinta sa discutam mai multe detalii.
- Ce inseamna abandonul copiilor?
Abandonul are un inteles diferit din punct de vedere psihic de interpretarea pe care i-o dam noi in viata de zi cu zi, din punct de vedere psihic traiam un abandon de fiecare data cand parintii plecau de acasa si ne lasau in grija altcuiva, cand am mers la gradinita, la scoala si in diverse alte locuri unde parintii se indepartau fizic de noi. La maturitate poti fi predipus sa repeti in cadrul familiei tale si in cuplu aceleasi tipare de comportament pe care le-ai intalnit in familia de origine. De aceea, este deosebit de important sa abordam inclusiv problema abandonului, care tinde sa creeze un tipar aplicat mai apoi in viata adulta.
- Legatura dintre atacurile de panica si insomnii la copiii abandonati
Abandonul ca eveniment neintegrat este atat de dureros incat este bine ascuns, persoanei fiindu-i greu sa se confrunte cu fantoma pe care o contine in acest caz si care ii consuma resursele energetice si ia decizii in numele ei. Efectele secundare aparute sunt: insomnia insotita de cosmaruri repetitive, atacuri de panica, anxietate, rosul unghiilor si scrasnitul dintilor in timpul somnului (bruxismul). Toate aceste simptome sunt asimilate si cu diverse obsesii si ritualiri compulsive, care ne creioneaza o istorie de viata plina de traume si nevoia constanta de a descarca acesta tensiune si toxicitate acumulata de-a lungul anilor.
- Din cauza migratiei masive multe ori bunicii erau obligati sa redevina parinti
In aceasta situatie, in care parintii plecau din tara, copiii erau trimisi la tara sa fie crescuti de bunici. Astfel bunicii functionau ca dublul parintilor iar abandonul si mutarea lor reactualiza o traire a rupturii care va capata sens de-a lungul vietii. Rolul familiei in supravietuirea noastra este unul esential. Majoritatea copiilor se luptau fie cu anorexia fie cu bulimia. Putem sa remarcam ca adesea este vorba despre pierderea unui sprijin narcisic care declanseaza intrarea in anorexie. Din punct de vedere clinic, observam frecvent aceasta stare de parentalitate moarta in disparitia si reaparitia parintilor. Parintii dispar si reapar in realitate, este modul de expresie simptomatica a parentalitati moarte. Atunci cand copii au fost crescuti de bunici pentru o perioada, parintii vor intra in rol fraternal fata de copii deoarece rolul de parinti o fost detinut de catre bunici.
- Relatia deficitara cu mancarea, copilul este supraponderal si apare bulimia sau este anorexic
Copilul este preocupat excesiv de mancare (fie refuza hrana, fie are tendinta sa manance mai mult decat are nevoie). Aceste discutii constante si critici despre felul in care arata, prea slab sau prea gras genereaza trauma de gradul doi. Copilul nu este preocupat pentru sanatatea lui si nu constientizeaza efectele secundare care pot aparea in aceste situatii (prea slabi sau obezi). Acesta este un strigat de ajutor care nu trebuie ignorat. In cele mai multe cazuri copilul fiind “oglinda relatiei parintilor” doar pune in act dezechilibrele care apar la nivel familial. Acesta este momentul cand descopar ca toata familia are nevoie de sustinere, continere si reechilibrare emotionala si recomand o terapie familiala.
- Comportamente deviante, furt, alcool sau droguri
Copilul fura in mod repetat si indelungat, consuma alcool sau droguri. Securitatea emotionala a copilului devine fragila in aceasta perioada dificila. Temerea ca ambii parinti il vor abandona e obisnuita in aceasta situatie. In functie de varsta copilului, aceasta stare se poate exprima prin mai multe modalitati, care includ: furie directionata atat spre ceilalti, cat si spre el, incalcarea frecventa a regulilor, probleme de somn, sfidare a parintilor si a profesorilor, sentimente frecvente de vinovatie, retragere si izolare. Intotdeauna in spatele unui simptom se ascund dezechilibre familiale, care este important sa fie lucrate in terapie.
- Conflicte si certuri frecvente ale parintilor
In casatoriile cu nivele conflictuale scazute, problemele nu devin publice si nu se observa din afara, iar copiii nu sesizeaza discutiile parintilor. Spre deosebire de casatoriile cu un nivel conflictual ridicat, unde problemele sunt vizibile la toti membrii familiei, inclusiv la copii. In aceste familii exista urlete si tipete, uneori chiar violenta si abuz. Este important de stiut ca fiecare copil are o perceptie diferita asupra mariajului parintilor lui, iar aceasta agresivitate poate fi devastatoare in orice situatie. Unii copii se adapteaza mai usor situatiei decat altii. Copiii mai putin adaptabili vor suporta mai greu schimbarile si pierderile care insotesc de obicei violenta parintilor. Au fost multe sedinte de familie la care noi terapeutii eram uimiti de cat de mult se certau parintii in sedinta in fata copiilor, fara sa aibi nici cea mai mica retinere, ceea ce ne demonstra ca acest lucru este unul obisnuit in familia lor.
- Jocul pe electronice – tablete, telefoane, calculator si playstation poate crea dependenta
Este foarte greu sa desprinzi copilul pe electronice, acest lucru este dus la extrem si trebuie amenintat pentru a renunta la ele, copilul devine agresiv si este foarte greu sa te mai poti intelege cu el. Toate aceste semne ne arata ca dependent de tehnologie s-a instalat iar copilul prefera sa traiasca intr-o realitate online decat in cea fizica. Acesta izolare il face mult mai irascibil, mai antisocial si poate acea repercursiuni in amanarea proceselor necesare sustinerii unei vieti sanatoase (nu mananca la timp, nu vrea sa vina la masa, i s-a diminuat pofta de mancare si portiile care le mananca, nu se duce la toaleta la timp, adoarme foate tarziu, sta noaptea treaz, are dureri de cap, de ochi si ciarcani la ochi). Acest lucru ii afecteaza si capacitatea de a socializa si putem observa ca nu reuseste sa isi faca prietenii de varsta lui. Toate aceste preocupari pot demera niste efecte secundare si astfel copilul devine foarte timid si nu reuseste sa vorbeasca despre preocuparile lui nici macar cu cei apropiati.
- Nevoia copilului de a primi suport empatic pentru o dezvoltare buna
In mod inevitabil, conflictele care apar in decursul vietii conduc catre un anumit grad de deziluzionare. Daca acest proces este abrupt, inconsistent, imprevizibil, capricios, arbitrar sau intens, atunci ranirile pe care le suporta stima de sine a copilului pot fi severe si deseori ireversibile. Mai mult decat atat, atunci cand suportul empatic crucial pe care ni-l ofera cei care ne ingrijesc (parintii sau alte persoane substitutive, obiectele primare in psihanaliza) lipseste, sentimentul propriei valori si cel al stimei de sine din viata adulta tinde sa fluctueze intre supraevaluare (idealizare) si subevaluare, devalorizare, atat de sine cat si a altora.
- Nevoia de a integra intraga familie in terapie
In terapia cu copii integrez si lucrez cu intreaga familie. Lucram cu familiile dintr-un punct de vedere complex, astfel incat in cursul terapiei sa fie luate in considerare nu doar problemele separate ale fiecarui membru ci si relatiile dintre ei. De multe ori, parintele aduce copilul sau adolescentul la terapie desi suferinta nu este doar a lui, ci mai degraba a intregii familii si a relatiei parinte-copil. Astfel este util sa se lucreze atat cu copilul sau adolescentul cat si cu familia acestuia. O abordare individuala, sau in diada mama-copil, tata-copil nu sunt intotdeauna suficiente, fiind nevoie de mai mult, de luarea in considerare a aspectelor constiente dar si inconstiente ale relatiilor si comunicarii dintre membrii familiei.
- Care este pretul unei sedinte de psihoterapie pentru copii si adolescenti?
Pentru a afla mai multe detalii te rog sa consulti lista de preturi.
- De ce in terapia de familie este nevoie de mai multi terapeuti?
In terapia familiala lucrurile stau diferit fata de terapia individuala deoarece se lucreaza cu o echipa de psihoterapeuti. Explicatia cea mai simpla ar fi ca fiecarui membru ar trebui sa ii corespunda un psihoterapeut, insa explicatia mai eleborata are legatura cu complexitatea aparatului psihic familial sau grupal si a relatiilor existente in familie. Echipa de psihoterapeuti este compusa unu, doi, trei sau patru persoane in functie de nevoile familiei. Psihoterapeutii se intalnesc cu 20 de minute inaintea sedintei pentru a tine presedinta si a discuta ce concluzii vor restitui familiei de la ultima sedinta pana in present. Apoi vine familia si urmeaza o ora de sedinta, iar apoi inca 40 – 60 de minute postsedinta unde terapeutii discuta despre continuturile manifeste, latente si discursul familial din cadrul sedintei. Efectul prezentei mai multor analisti permite sa se lucreze si alte aspecte din campul transfero – inter – transferential ca figurare a rezonantei in cazul echipelor a aliantelor familiale inconstiente.
