- De cati psihoterapeuti este nevoie pentru a lucra cu o familie?
In terapia familiala lucrurile sau diferit fata de terapia individuala. Intr-o astfel de terapie vor lucra o echipa de psihoterapeuti unu, doi sau trei in functie de nevoile familiei. Psihoterapeutii se intalnesc cu 20 de minute inaintea sedintei pentru a tine presedinta si a discuta ce concluzii vor restitui familiei de la ultima sedinta pana in present. Apoi vine familia si urmeaza o ora de sedinta, iar apoi urmeaza postsedinta care tine intre 40 – 60 de minute unde terapeutii discuta despre continuturile manifeste, latente si discursul familial din cadrul sedintei. Efectul prezentei mai multor analisti permite sa se lucreze alte aspecte din campul transfero – inter – transferential ca figurare a rezonantei in cazul echipelor a aliantelor familiale inconstiente.
- Care este dispozitivul terapiei familiale psihanalitice?
Psihoterapia psihanalitica familiala functioneaza dupa reguli psihanalitice, utilizeaza asociera libera ca sa avem acces la lumea interna, abstinenta, restituim familiei concluziile din sedintele trecute, in cabinet este o prezenta bi – generationala (pot fi prezenti de la copii la bunici), apare ascultarea interpretativa a psihanalistilor fara nicio interventie in real. Mai utilizam semnificatia urmelor, secventele asociative ale familiei, interpretarea continutului oniric (vise, fantasme) iar ca mediatori folosim: genograma, spatiograma, jocul, desenele, corporalul ilustrat de limbajul non verbal.
- Ce mediatori folosim in terapia familiala?
Mediatorii sunt formatiuni intermediare de tranzitie, care fac posibila munca de simbolizare si istoricizare a suferintelor traite de familie si membrii sai. In acest fel, ele permit subiectivarea si dezvoltarea capacitatii de gandire si simbolizare, prin munca asociativa a acesteia membrii. Genograma care reprezinta desenul arborelui genealogic al familie din care face parte fiecare membru din familie. Acesta are rolul de a ne va ajuta sa cunostem mai bine membrii familiei extinse si povestile lor de viata, iar spatiograma care reprezinta desenul spatiului in care locuieste familia. Casa reprezinta oglinda psihicului familial, casa este in primul rand un spatiu de viata si de aceea este important, cum o amenajam, cum o decoram si cum ne simtim in ea. Aceasta este supusa dorintelor si nevoilor noastre care sunt intr-o continua schimbare de la o generatie la alta.
- Inainte de a fi locuita, casa este mobilata cu fanteziile noastre
In terapia de familie, pentru a identifica aceste aspecte, folosim ca mijloc de mediere, desenul casei, planul casei familiei si casa ideala. Casa, obiectele si mobilierul reflecta psihicul nostru: exprima gusturile noastre, nevoile noastre functionale, iar acestea vorbesc despre identitatea noastra si mostenirea transgenerationala amintindu-ne de trecutul nostru, istoria familiei noastre, cu miturile sale, secretele sale si moravurile sale. O zicala destul de cunoscuta in cultura nostra este: „omul sfinteste locul”.
- „Casa are un inconstient”, ce inseamna acest lucru?
Alegerea casei noastre, mobila, decoratiunile, amenajarea ei nu tin doar de deciziile constiente. Ceea ce am proiectat intr-o casa este rezultatul fortelor inconstiente. Cea mai importanta este proiectia imaginii pe care o avem despre corpul nostru. Cu alte cuvinte, avem o imagine interna a spatiului in care traim. Modul in care ne investim corpul este direct proportional cu modul in care ne investim casa. Casa trebuie sa ne protejeze, sa stabileasca o continuitate familiala si istorica, este oglinda reusitei noastre sociale si in egala masura, a personalitatii noastre.
- Cum o familie devine o “FAMILIE”: bani la comun, dragoste si socializare
Pentru a deveni o familie trebuie sa se indeplineasca trei conditii. Ele sunt fundamentale pentru asigurarea conditiilor de viata necesare cresterii si educarii copiilor. Prima este functia economica si se refera la sursa veniturilor, contributia membrilor familiei la obtinerea veniturilor, banii la comun si administrarea bugetului familiei. Cea de-a doua este functia de asigurare a securitatii emotionale si se refera la necesitatea si rolul afectiunii in familie, la necesitatea unei tolerante mai mari intre parinti, dar si intre parinti si copii, in opozitie cu autoritarismul si dominatia parintilor, specifice societatilor traditionale. A treia functie este cea de socializare si are in vedere rolul fundamental al familiei in socializarea primara, care se desfasoara in perioada copilariei timpurii, precum si in socializarea ulterioara, in copilarie si adolescenta, atunci cand familia participa la socializarea copiilor alaturi de colegi, prieteni si prin mass-media.
- Modelul familiei de origine traseaza modelul familiei actuale
Familia de origine ne influenteaza modul in care ne formam pe noi insine, ca individualitati, dar si felul in care ne alegem partenerul de cuplu, relationam cu el si cu copiii nostri. Modelul familial se bazeaza nu atat pe ceea ce au facut, la propriu, parintii tai, ci pe felul in care ai interpretat tu actiunile lor. Cand erai mic, ai resimtit faptul ca familia ta nu a putut indeplini cele trei functii de baza si ai preluat modelul de relationare al parintilor tai in relatia ta de cuplu curenta, aceasta poate fii cauza frustrarii tale actuale in cuplu.
- Fii atent la model pentru ca il vei repeta in mod inconstient
Poti fi atat de obisnuit cu frustrarea, incat sa nici nu iti dai seama ca o traiesti, ci vei simti doar o tensiune surda in cuplu si imposibilitatea de a trai alaturi de partenerul tau. Este important sa constientizezi ca tensiunile din familia actuala isi au originea in familia in care ai crescut si sa renunti la astfel de comportamente. Un psihoterapeut iti poate fi de ajutor.
- De ce solicita familia o terapie familiala?
Dificultatile din familie cer un tratament prioritar cu scopul de a reface legaturile intre membri, pentru ca familia sa-si vindece ranile suferite pe parcursul diferitelor perioade sau evenimente traumatizante si sa regaseasca fundamentele simbolice. Una dintre indicatiile pentru o terapie de familie este cea in care individuarea psihica este problematica, chiar absenta punand in evidenta o patologie sau o disfunctionalitate la nivelul legaturilor de familie. Familiile cu care lucrez vin de obicei in terapie cu tulburari patologice grave: psihoze, psihopatii, incestul, abuzul, dezradacinarea, dificultati in cuplu, monoparentalitatea si homoparentalitatea, adoptia, gelozie, dificultati in relatia parinte-copil, comunicare deficitara intre membrii familiei, separari ale parintilor, divort, neintelegeri intre parinti si copii.
- Care sunt dificultatile care aduc familiile in terapie?
Boala grava a unui membru al familiei, dependenta de substante, conflicte, violenta, traume, boli, abuz emotional, fizic sau sexual, incest, doliu, despartiri, destramarea familiei, recompunerea ei si familia de substitut. Am putea include in starile limita urmatoarele: stari de vid, depresie anaclitica, depresii consecutive diferitelor pierderi, senescenta, pensionare, deces al partenerului, nevroza angoasei numita in prezent atac de panica, patologii psihosomatice, tulburari de alimentatie (anorexie si bulimie), impulsuri sau pasaje la act (frecvent in consultarile pentru violenta domestica si legaturi sociale), un numar considerabil de patologii dependente (alcool, droguri, fumat), de asemenea, anumite caracteropatii (obsesive) si perversiuni.
- In munca mea de psihanalist de familie mi-au atras atentia mai multe aspecte
In cadrul consultarilor familiale, am descoperit o pierdere de autoritate si a functiilor parentale asupra copiilor lor, cu diluare si nivelare a diferentelor intre generatii. De exemplu, exista tendinta ca parintii sa demonstreze solidaritate fraterna (ca un clan), cu rebelitatea si dificultatile scolare ale copiilor lor, alaturandu-se acestora in chestionarea autoritatii profesorilor atunci cand sunt evaluati negativ. Am mai observat acest tip de functionare in discursul asociativ al familiei si al cuplului, cu o tendinta spre desubiectivarea membrilor sai. Acesti indicatori sunt sintactici (repetarea cuvintelor, descalificari ale celor spuse), semantici (distorsiune importanta a ceea ce s-a auzit de la ceilalti membri) si pragmatici (violenta verbala, intreruperi, vorbit simultan). Deficite de temporalitate (discursul se dezvolta predominant la timpul prezent), absenta proiectelor de viata partajate (familie) si a proceselor de istoricizare si simbolizare a familiei (totul se intampla in aici si acum in sesiunile familiale).
- Suferinta familiala – „Daca stam impreuna ne ucidem, daca ne separam murim”
Acest citat este celebru in practica terapiei familiale deoarece descrie foarte bine patologia legaturilor si suferinta narcisista care insoteste familia in demersul ei spre vindecare. De multe ori familiile vin cu dificultati legate de rupturile legaturilor dintre membrii familiei, pierderea continutului si coeziunii grupului familial, colaj, suturi, legaturi simbiotice, dificultati pentru a-si asuma, organiza si administra rolurile in cadrul grupului familial. Mai apar lacune de memorie a istoriei familiale, inversiunea generatiilor si transmiterea deficitara a mostenirii transgenerationale.
- De ce este asa de importanta familia din care provii?
Pentru a intelege mai bine cine esti, este necesar sa intelegi de unde provii, si felul in care familia in care ai crescut si-a pus amprenta asupra identitatii tale. Familia este un grup caracterizat prin legaturi de alianta – cuplul parental si de filiatie – rudenie parinti-copii si prin interdictii care guverneaza aceste legaturi (interdictia incestului si interdictia uciderii aproapelui si de-ai rani pe ceilalti).
- Cat de importante sunt legaturile pe care le ai cu familia?
Functiile familiei pot fi impartite, dupa nivelul de manifestare, in doua categorii: un nivel al manifestarilor constiente, care este observabil, constient si un nivel latent, inconstient, care nu este la fel de usor observabil. Functia manifestarilor constiente se refera la asigurarea suportului material, afectiv si educativ al copiilor, la mentinerea miturilor familiale de-a lungul generatiilor si la asigurarea perpetuarii vietii. Totalitatea relationarilor si a legaturilor pe care tu le-ai avut cu cei care te-au crescut si-au pus amprenta asupra devenirii tale si a modului de a vedea viata in sine.
- Nasterea psihica este foarte importanta
Functia latenta a familiei are drept scop nasterea psihica a persoanei. Este o certitudine ca toti ne nastem fizic, insa nasterea psihica si investitia noastra psihica constituie un alt aspect, pe care il putem dezvolta in prima ta sedinta de terapie. Pentru aceasta, familia ar trebui sa recunoasca si sa accepte grijile si fricile copilului, sa il ajute si sa il invete cum sa isi exprime gandurile, emotiile, si cum sa isi constientizeze trairile sale. Familia este cea care ar trebui sa transmita traditiile si miturile familiale peste generatii si sa permita formarea legaturilor atat in cadrul aceleiasi generatii familiale, cat si transgenerational.
- A te simti ca faci parte din familie este un lucru important
Inscrierea copiilor intr-o continuitate istorica, transgenerationala este determinata de buna functionare a familiei, atat la nivel concret, relational cat si la nivelul asteptarilor si aspiratiilor fiecarui membru. Aceasta buna functionare ii permite copilului sa isi dezvolte sentimentele de apartenenta, element de baza in construirea propriei identitati. Apartenenta este fundamentul pe care se vor construi sentimentele de securitate, de incredere si emotiile copilului.
- Adevarul poate atinge o coarda sensibila
Este posibil sa te simti expus si vulnerabil dupa ce citesti aceste randuri, ele iti pot crea un sentimentul de disconfort si poti fi tentat sa te detasezi si sa negi legatura acestora cu tine. Asta inseamna ca unele dintre aceste lucruri te ating si este firesc sa intervina un mecanism de aparare care are scopul de a te proteja. De obicei, cand ceva ne supara, ne deranjeaza sau ne provoaca suferinte mai mari, este folositor sa ne intrebam de ce simtim acest lucru. Poate la o a doua sau a treia citire, vei vedea altfel lucrurile si vei putea sa iti amintesti aspectele mai putin placute despre copilaria ta, dar si sa mergi mai departe in calatoria spre vindecarea ta emotionala.
- Cum te poate ajuta psihoterapia psihanalitica familiala?
Psihoterapia este de real folos in astfel de cazuri, ajutandu-ne sa ne amintim aceste lucruri din trecut, sa le exprimam si sa invatam sa convetuim cu ele armonios. Astfel, in loc sa „ingropam” cat mai adanc amintirile si trairile neplacute, vom reusi sa le constientizam cu ajutorul terapeutului sa aflam ce ne-a ingrozit, speriat sau nemultumit odata. Ulterior, ne putem detasa de acestea pentru a ne forma propriul mod de a fi, un mod autentic, real, neinfluentat de trecut. Astfel, putem alege sa ne traim viata asa cum ne dorim fara a mai simti atat de intens ranile si traumele copilariei.
- Care este pretul unei sedinte de psihoterapie de familie?
Pentru a afla mai multe detalii te rog sa consulti lista de preturi.
- Care este rolul unui terapeut familial?
Psihoterapeutul trebuie sa aiba o ureche formata pentru ascultarea grupala a unei familii aflate in dificultate sau chiar in criza, sa poate descifra simptomul ca strigat de ajutor (porta-voce) din partea familiei in suferinta. Va construi un cadru terapeutic in care familia sa poata fi primita, continuta si ascultata. Sa stapaneasca acele aspecte legate de tehnica terapeutica, intelegerea si analiza relatiilor dintre terapeuti si membrii familiei. Terapeutul familial urmareste reducerea stresului si a conflictului prin imbunatatirea relatiilor si legaturilor dintre membrii familiei.
