Intrebari frecvente


  • Abordarea mea psihoterapeutica

Abordarea terapeutica si tehnicile mele de lucru se inscriu in campul psihoterapiei psihanalitice. Conceptualizarea si practica psihanalitica au evoluat, facand posibila abordarea proceselor psihice inconstiente care sunt inaccesibile psihanalizei individuale, cu munca psihanalitica a familiilor, cuplurilor si grupurilor. Psihoterapia este o experienta unica care presupune vindecare, schimbare, imbogatire a lumii interioare, acces la resurse si descoperirea intregului potential al persoanei aflata in terapie.

  • Aceasta forma de tratament a fost dezvoltata constant in ultimul secol

Psihoterapia psihanalitica este sustinuta de teoria si cunoasterea psihanalitica, iar psihanaliza este creatia lui Sigmund Freud. Ea intelege alcatuirea si dinamica persoanei, legatura intre suprafata si profunzimile inconstientului, intre ceea ce este spus si ne-spus, bazandu-se pe o intreaga teorie a dezvoltarii si interactiunii umane.

Psihoterapia psihanalitica se poate desfasura intr-un demers:

  • individual (client/terapeut)
  • de cuplu (un cuplu si 1-2 terapeuti)
  • familial (mai multi membri din familie si 1-3 terapeuti)
  • si de grup sau institutie (mai multe persoane si 1-3 terapeuti)
  • Terapia prin cuvinte este mediata pe baza relatiei client psihoterapeut

Psihoterapia psihanalitica iti poate fi de ajutor daca intelegi ca emotiile si gandurile personale pot sta la baza dificultatilor si problemelor tale. Ca si multe alte terapii, psihoterapia psihanalitica este o terapie prin cuvinte, presupune o relatie care implica un schimb de afecte si de emotii. Terapeutul urmareste asociatia libera exprimata prin intermediul comunicarii si gandurilor clientului sau, asa cum se desfasoara in terapie si nu da sfaturi. Din acest punct de vedere psihoterapia psihanalitica poate fi privita ca un laborator al relatiilor umane.

  • Calatorie catre lumea ta interioara

Eu consider ca psihoterapeutul este un insotitor al clientului in drumul acestuia catre sine insusi, acesta pune intrebari si aduce la suprafata comori si detalii importante pentru client care sunt inaccesibile deoarece acestea sunt inconstiente. Acesta are rolul de a facilita procesul de cunoastere si explorare in asa fel incat clientul sa ajunga sa se inteleaga mai bine, sa aiba acces la emotii si sentimente profunde si astfel sa dobandeasca echilibrul psihic, o mai buna autonomie si o adaptare potrivita atat de necesara pentru o viata personala si profesionala echilibrata.

  • De ce sa incepi o psihoterapie?

Motivatia este foarte importanta cand iti doresti sa incepi o psihoterapie. Ea sta la originea si aduce combustibilul necesar bunei desfasurari acestui demers. Sedintele pot fi tinute in limba romana sau engleza. Datorita terapiei online poti fi oriunde in lume si sa beneficiezi de sedintele tale de psihoterapie. Hai sa redescoperi cine esti, ce iti doresti, de cine este bine sa te indragostesti, joburile compatibile, resursele ascunse si sa scotem la lumina potentialul tau la capacitate lui maxima.

O sedinta de psihoterapie dureaza o ora si se desfasoara o data sau de mai multe ori pe saptamana conform intelegerilor contractuale stabilite la inceputul tratamentului intre psihoterapeut si client. In cadrul sedintelor de psihoterapie clientul este incurajat sa vorbeasca liber, fara cenzura, despre tot ceea ce-i trece prin minte. Aceasta modalitate de verbalizare a gandurilor si fantasmelor se numeste asociere libera si constituie regula principala in psihoterapia psihanalitica. Asocierea libera faciliteaza accesul clientului catre cauzele conflictelor inconstiente care produc simptomatologia manifesta.

Psihoterapia psihanalitica presupune, in general, un proces terapeutic de lunga durata. Ea poate dura intre cateva luni si cativa ani, in functie de cerintele si nevoile clientului si de recomandarile terapeutului sau. In prima faza ajungem in terapie adusi de un simptom care creaza un dezechilibru in viata personala sau profesionala. Dupa o perioada de timp cand relatia se dovedeste suficient de stabila, cand anxietatile pot fi continute iar rusinea poate fi suportata, clientul este in sfarsit pregatit sa lucram mai profund.

  • De ce psihoterapia psihanalitica este de lunga durata?

Acesta este momentul cand incep sa emerga la suprfata “secrete”, descoperim “cripte familiale”, mosteniri transgenerationale care abia acum au putut fi accesibile. Acesta eliberare conduce catre un alt tip de efect al psihoterapiei psihanalitce, efect care din punctul meu de vedere este poate cel mai important lucru care poate fi obtinut intr-o psihoterapie. Ma refer la acel sentimentul interior de libertate, in care ti-ai consolidat increderea in tine si simti ca esti asa de puternic incat poti face orice.  Esti multumit de tine, de relatia cu corpul tau si poti gestiona orice situatie relaxat si plin de resurse, deoarece ti-ai atins potentialul maxim si esti cea mai buna versiune a ta.

  • Cat de importanta este compatibilitatea dintre psihoterapeut si client?

Cand relatia dintre psihoterapeut si client este buna, rezultatele vor fi pe masura asteptarilor. Folosim destul de des expresia “sa fim pe aceeasi lungine de unda”, ei dragilor acesta lungime de unda este foarte importanta in terapie. Cand te simti inteles, ajutat, sprijinit, acompaniat, relaxat, fara sa fii judecat atunci terapia va avansa repede.

  • Mediatorii folositi in psihoterapie

Aceste medieri sunt formatiuni intermediare de tranzitie, care fac posibila munca de simbolizare si istoricizare a suferintelor traite de clienti. In acest fel, ele permit subiectivarea si dezvoltarea capacitatii de gandire si simbolizare, prin munca asociativa a acestora. Mediatorii sunt foarte utili in tratarea patologiilor actuale.

  • Anamneza 

Clientul sta fata in fata sau intins pe canapea, iar psihanalistul se afla in afara campului sau vizual. Acesta va pune intrebari pentru a-si putea crea o imagine despre client si pentru a putea determina natura tulburarilor sale.

  • Transferul unor experiente si relatii din trecut asupra terapeutului

In psihanaliza, transferul apare atunci cand un client isi vede analistul asemenea unei figuri parentale, impreuna cu care sa poata retrai traumele sau conflictele infantile majore ca si cum s-ar petrece in relatia initiala parinte-copil. Acest transfer poate fi: fie pozitiv, fie negativ, in functie de cum sunt proiectate trairile asupra terapetului. Aceasta tehnica se refera la transferul gandurilor sau sentimentelor legate de alte persoane asupra psihanalistului (cele legate de partener, un membru al familei sau o alta persoana semnificativa din viata clientului). Terapeutul va avea o reactie de tip contra-transfer, care permite persoanei respective sa discute perceptiile si interpretarile avute asupra relatiilor sau experientelor transferate. Freud observa ca identitatea repetitiei este proportionala cu calitatea afectiva a transferului, atunci cand transferul este pozitiv, clientul tinde sa isi aminteasca, insa atunci cand transferul este negativ se intareste rezistenta, tendinta la repetitie prin acte se accentueaza.

  • Relatia terapeutica

Ofera un nou tip de relatie in care confortul, alinarea, increderea sunt posibile. Este creata astfel o noua relatie de atasament, care difera de cea de dependenta, care restructureaza modelele de actiune, simtire si gandire. Siguranta oferita de cadrul si terapeut conduce la posibilitatea schimbarii.

  • Asocierile libere

Clientul va vorbi liber despre toate gandurile sale, tot ceea ce ii trece prin minte, fara a cenzura fluxul sau de ganduri si sentimente, chiar daca, aparent, acestea nu au legatura unele cu altele. Aceasta metoda ii va permite terapeutului sa poata identifica sursa problemei sau mai multe informatii despre experientele reprimate, ascunse, si astfel sa se creeze o relatie terapeutica mai buna. Aceasta metoda presupune ca clientul sa poata coopera pe deplin. Modalitatea principala de comunicare dintre client si terapeut este asocierea libera. Aceasta este folosita selectiv si presupune o relaxare a procesului gandirii, astfel incat clientul sa poata sa spuna tot ce ii trece prin minte, fara cenzura.

  • In psihoterapia psihanalitica, visele sunt considerate ca fiind importante

Intelegerea acestora se realizeaza prin asocierea libera in stransa legatura cu continutul visului care poate oferi informatii profunde despre dinamicile interne ale clientului. Ascultand aceste asociatii, analistul se va abandona unui proces mental similar, numit atentie liber flotanta, prin intermediul caruia pe de o parte urmareste mesajele clientului, iar pe de alta parte isi observa propriile asociatii pe masura ce ele apar in ceea ce se numeste contratransfer. Cu ajutorul interventiilor terapeutului, care adesea sunt interpretari de transfer a ceea ce ajunge in situatia de aici si acum a sedintei, suferinta clientului va fi inteleasa intr-o maniera noua.

Mediatorii sunt formatiuni intermediare de tranzitie, care fac posibila munca de simbolizare si istoricizare a suferintelor traite de familie si membrii sai. In acest fel, ele permit subiectivarea si dezvoltarea capacitatii de gandire si simbolizare, prin munca asociativa a acesteia membrii. Genograma care reprezinta desenul arborelui genealogic al familie din care face parte fiecare membru din familie.  Acesta are rolul de a ne va ajuta sa cunostem mai bine membrii familiei extinse si povestile lor de viata, iar spatiograma care reprezinta desenul spatiului in care locuieste familia. Casa reprezinta oglinda psihicului nostru, casa este in primul rand un spatiu de viata si de aceea este important, cum o amenajam, cum o decoram si cum ne simtim in ea. Aceasta este supusa dorintelor si nevoilor noastre care sunt intr-o continua schimbare de la o generatie la alta.

  • Inainte de a fi locuita, casa este mobilata cu fanteziile noastre

In terapia de familie, pentru a identifica aceste aspecte, folosim ca mijloc de mediere, desenul casei, planul casei familiei si casa ideala. Casa, obiectele si mobilierul reflecta psihicul nostru: exprima gusturile noastre, nevoile noastre functionale, iar acestea vorbesc despre identitatea noastra si mostenirea transgenerationala amintindu-ne de trecutul nostru, istoria familiei noastre, cu miturile sale, secretele sale si moravurile sale. O zicala destul de cunoscuta in cultura nostra este: „omul sfinteste locul”.

  • „Casa are un inconstient”, ce inseamna acest lucru?

Alegerea casei noastre, mobila, decoratiunile, amenajarea ei nu tin doar de deciziile constiente. Ceea ce am proiectat intr-o casa este rezultatul fortelor inconstiente. Cea mai importanta este proiectia imaginii pe care o avem despre corpul nostru. Cu alte cuvinte, avem o imagine interna a spatiului in care traim. Modul in care ne investim corpul este direct proportional cu modul in care ne investim casa. Casa trebuie sa ne protejeze, sa stabileasca o continuitate familiala si istorica, este oglinda reusitei noastre sociale si in egala masura, a personalitatii noastre. Daca vrei sa descoperi mai multe lucruri despre acest subiect te invit sa citesti articolul: Relatia dintre corp si casa. De la traditional la modern.

  • Interpretarea

Terapeutul va participa la sesiunea de terapie comentand o amintire impartasita cu clientul, dintr-o alta sedinta de psihanaliza, sau pentru a incuraja explorarea mai extinsa a unor informatii mai profunde.

  • Neutralitatea terapeutului

Acesta va ramane neutru, deoarce clientul trebuie sa ramana concentrat pe fluxul gandurilor sale si va evita sa isi introduca in discutie opinia sa, pentru a nu-i atrage atentia clientului cu reactiile sau sentimentele sale.

  • Interpretarea simbolurilor si a viselor

Considerate de catre Freud, drumul catre subconstientul nostru – atunci cand dormim, gandurile reprimate ies la suprafata. Simptomul sau visul sunt metafore ale functionarii mentale sau conflictelor. Metafora inseamna transport in limba greaca. Analistul poate folosi metafore intr-o sesiune si se poate angaja intr-un proces de metaforizare. Caracteristica metaforei este condensarea multor semnificatii simbolice. In acest sens, nu are o singura semnificatie, dar poate da nastere la semnificatii multiple. Fiecare adauga o memorie, o imagine, iar metafora devine un obiect viu care poarta cu sine aspecte suplimentare. Acesta este ceea ce permite secretelor nepasatoare sau ale familiei sa iasa la iveala si sa gaseasca o posibila reprezentare.

  • Simptomele si visele sunt metafore ale functionarii sau conflictului mental

Senzatiile se propaga direct, purtand uneori cu ele amintiri ingropate; dar pentru a le putea semnifica, trebuie sa cream etape intermediare, iar metafora este una dintre ele. Datorita capacitatii sale de a mobiliza aceste niveluri, poate reprezenta o legatura intermediara cu gandibilitatea. Aceasta operatiune, care devine apoi o constructie comuna, implica si partajarea intre membrii familiei si cu analistul insusi. Simptomele si visele sunt metafore ale functionarii sau conflictului mental, dar analistul poate folosi metafore si in sesiune si poate initia un proces de metaforizare. Unii considera ca metafora este aproape de procesul jocului, care la unele niveluri stabileste un proces paradoxal de ascundere a ceea ce comunica cineva. Daca copilul se joaca la tragere, activeaza un spatiu fantastic in care impuscatura este adevarata la un nivel, fara a fi o lovitura reala. Sau mai bine zis, am putea spune ca, in joc, ca si in metafora, se desfasoara mai multe niveluri ale realitatii.

  • Mediatori folositi in psihoterapie

Aceste medieri sunt formatiuni intermediare de tranzitie, care fac posibila munca de simbolizare si istoricizare a suferintelor traite de familie si membrii sai. In acest fel, ele permit subiectivarea si dezvoltarea capacitatii de gandire si simbolizare, prin munca asociativa a acesteia membrii. Sunt foarte utile, pe langa psihanaliza individuala, in tratarea patologiilor actuale sau a deficitelor narcisismului primar (dependentele, treceri la act, crize de panica, anorexia, bulimia si violenta in familie).

  • Desenul si pictura folosite ca mediatori in lucrul cu copii

Copilul in desenul sau “povesteste” grafic depre cum este viata lui, despre preocuparile sale, fricile si momentele fericite, fara ca aceasta sa includa in mod necesar si cuvinte. Desenul copilului este un veritabil limbaj. Primul studiu despre desenele copiilor dateaza de acum 60 de ani, de atunci interesul pentru desenele copiilor este din ce in ce mai mare. Scopul in lucrul cu desenul este de a ajuta copilul sa devina constient de sine si de existenta sa in lume. Desenele si picturile pot fi utilizate in multiple moduri si cu multiple obiective. Prin desen si pictura copilul isi exprima sentimentele, trairile, nevoile, se exprima pe sine insasi si isi descopera astfel identitatea. Pictura, ca si desenul, este un joc, un dialog intre copil si adult, grup si este un mijloc de comunicare. Desenul ramane intotdeauna un mod de a descrie povestea care nu poate fi spusa in cuvinte. Culorile, hartia, creta il pot stimula pe copii sa povesteasca cele intamplate, sa scoata la iveala scene din viata sa, pe care nu le poate exprima in cuvinte. Povestea desenata de copil releva foarte clar trairile si sentimentele lui.

Desenul poate fi utilizat in diferite scopuri

  • ca test al nivelului mental, evaluarea inteligentei cu ajutorul desenelor;
  • ca mijloc de comunicare, testandu-se astfel nivelul de dezvoltare al limbajului si al comunicarii in general;
  • ca mijloc de explorare al afectivitatii copilului;
  • ca mijloc de cunoastere al propriului corp si al orientarii in spatiu.

Cum interpretam un desen al copilului?

Un desen, de unul singur, nu poate revela totul. Nu trebuie sa ne incredem in concluziile pripite trase dintr-un singur desen pe al carui autor nu-l cunoastem destul de bine. Interpretarea desenelor trebuie facuta de catre psihoterapeuti care au specializari in psihanaliza copilului si a adolescentului, deoarece aceasta munca necesita cunostinte aprofundate. Un singur desen nu este suficient pentru a pune un diagnostic, el trebuie situat in contextul socio-cultural al copilului si corelat cu o multime de alti factori.

  • Desenul incepe din exterior si avaseaza spre lumea interioara

Daca prin desen si pictura in cele mai multe cazuri scoala incearca sa dezvolte abilitatile de reproducere si reprezentare a obiectelor, in cadrul atelierelor personalitatii incerc sa formez un limbaj simbolic care nu se concretizeaza numai prin limbajul verbal ci prin formularea unor senzatii. Imaginatia si creativitatea copilului se vor dezvolta fara constrangeri exterioare. Daca la inceput copilul deseneaza sau picteaza imagini din lumea exterioara, cu timpul se va indrepta treptat, treptat spre lumea sa interioara. Prin desen si pictura copilul se elibereaza, isi exprima atat senzatiile vechi cat si pe cele noi, se intelege si se transforma. Odata ce stapaneste acest limbaj, copilul este capabil sa formuleze orice, nimic nu mai ramane ascuns inauntru si in exterior.

  • Psihodrama ilustrata prin teatru

Psihodrama este o tehnica de eliberare a tensiunilor, dar si de clarificare a propriei stari de confuzie si durere a copilului care joaca, viata unui anumit personaj, intr-o anumita situatie. Copilul isi joaca de fapt propria experienta cu intelesurile si trairile ei. Cuvintele, limbajul verbal dau de multe ori ocazia unor neintelegeri, au o valoare superficiala, in timp ce simbolul este inteles si asimilat in esenta sa. O simbolizare are un efect mult mai mare asupra psihicului, iar in lucrul cu copii impactul si rezultatele ce decurg din simbolizare sunt considerabile. Putem observa un fenomen foarte interesant: in cazul balbaielii, atunci cand copilul vorbeste prin papusa sau marioneta, papusa vorbeste adesea fara nici un fel de blocaj.

  • A fi tu insuti inseamna a trece prin celalalt pentru a intalni ceea ce posedai deja

Experientele acumulate de-a lungul anilor de mine si colegii mei in psihodrama de grup ne ajuta sa intelegem ca oricine povesteste o intamplare, petrecuta cu adevarat sau imaginara, face deja schita unei puneri in scena. In orice poveste exista o schita a actiunii, un decor, o lista a personajelor, o intriga cu diferite peripetii, un deznodamant si, adesea o “morala”. Inainte de a fi scrisa si jucata pe scena, orice piesa de teatru exista in capul dramaturgului, avand deja atribute dramatice.


Citeste mai mult

  • Ce nu se poate verbaliza se poate transmite prin limbajul corporal al copiilor

Punerea in scena a unui rol atrage atentia atat asupra limbajului verbal cat si asupra tuturor gesturilor si comportamentelor care sugerau o intentie sau o miscare interna. Ceea ce nu se poate verbaliza se poate transmite prin gesturi, mimica, limbaj corporal. Psihodrama presupune rejucarea unor scene din viata participantilor la joc sau alte scenarii inventate, piese de teatru sau povestiri. Unele evenimente din viata copilului pot fi traumatizante, si retrairea lor sa implice mobilizarea unor afecte pe cale de atenuare. Este bine ca in aceste situatii jocul sa fie condus de un psihoterapeut psihanalitic cu formare in psihodrama.

  • Alti mediatori folositi in ateliere sunt basmele si povestile terapeutice

Basmele fac parte din viata noastra. Basmele si povestile terapeutice invata pe copii sa se inteleaga, sa se aprecieze pozitiv, sa-si descopere propria putere de a se “autovindeca”. Sunt reprezentari ale vietii in forme fantastice, unde, de obicei, binele invinge raul. Basmele sunt deseori utilizate in grupurile de copii si nu numai. Ele sunt unice ca forma artistica si literara si perfect intelese de copii. Fiecare copil va extrage intelesuri diferite din basm, in functie de nevoile lui, de interesele, dorintele, asteptarile din acel moment. Basmul este o istorisire in care fiinte sau obiecte inzestrate cu forte supranaturale, reprezentand binele si raul, lupta pentru sau impotriva fericirii unor personaje.

  • Basmele ne trac prin toata gama de emotii

Basmele ating emotii universale de baza: dragoste, ura, teama, furie, singuratate, izolare, lipsa de valoare si de privare. In terapie trebuie privit ca un instrument de comunicare, deoarece el creaza beneficiarului o baza de identificare, protejandu-l. Mesajele pozitive prezentate in basm sunt utile tuturor celor care-l asculta, mai ales, mesajele de deschidere, de incurajare, de iubire, de dreptate. Basmele populare contin, pe langa modelul cultural al locului de bastina si referintele comportamentale caracteristice locului. Vorbim despre basmul popular, traditional, care vine din negura timpurilor, impregnat cu experienta de viata a numeroaselor generatii prin care ni s-au transmis aceste esantioane de intelepciune. In aceste basme descoperim toata gama de dificultati pe care o fiinta umana le intalneste si toate referintele legate de conditia umana. Gasim totul intr-o forma incarcata de imagini si simboluri pe care copilul le intelege in toata profunzimea lor, fara a fi insa constient de aceasta.

  • Povestile si basmele ne pot arata solutiile la problemele noastre

Fiecare intelege lumea dupa sine insusi, pentru ca exista diferite niveluri de cunoastere. Prin poveste, copilul se confrunta cu probleme prezentate intr-o noua viziune si cu ajutorul solutiilor prezentate in poveste, se poate gasi o solutie pentru iesirea din blocajul aparut in viata personala. Povestea nu e niciodata o solutie impusa, ci arata o evolutie posibila. Pe de alta parte, povestea depaseste realitatea, nu se limiteaza niciodata doar la lumea reala, incadrata in limitele percepute de simturile noastre, ci exista un balans continuu intre fictiune si realitate. Povestea sau basmele nu pun sub semnul intrebarii viata, nu exista sinucideri, cale de fuga din fata responsabilitatilor vietii. Exista doar notiune de drum al vietii pe care fiecare din noi il are de gasit si de urmat, cu toate bucuriile sau obstacolele, urcusuri sau coborasuri, alegeri care noua ni se par corecte, fara de care ne-am pierde intr-o “padure de monstri” sau am fi “transformati in stana de piatra”.

  • Jocul ca mediator folosit in grupurile de copii

Adesea este mai usor pentru un copii sa vorbesca prin intermediul unei papusi, unui soldatel sau a unei masinute, decat sa spuna direct ceea ce simte si ceea ce i se pare greu de exprimat. Jocul ocupa un loc important in abordarea terapeutica a copilului, fiind considerat un instrument privilegiat de studiu al diverselor stadii cognitive, al comportamentelor sociale, al dezvoltarii afective a copilului. Unii autori considera jocul ca pe un surplus de energie ce trebuie evacuata, altii ca pe o trasatura filogenetica a dezvoltarii ontogenetice, iar altii ca pe o modalitate de a exersa viitoare competente. Raportul dintre joc si jucarie nu este unul foarte simplu. O jucarie “suficient de buna” trebuie sa lase sa se exprime creativitatea copilului. Jucariile prea tehnice, prea sofisticate, excesul de jucarii pot afecta si limita capacitatea copilului de a se juca, de a inventa, de a crea si pot distruge jocul. Excesul de jocuri si jucarii il izoleaza pe copil de lumea exterioara.

  • Jocul continua sa fie una din caile principale de comunicare cu copii

Din punct de vedere al activitatii predominante si specifice, varsta copilariei este varsta jocului, cu tot ceea ce are ea caracteristic. Faptul ca un copil de 2-4 anisori prefera sa se joace mai mult cu adultul, ca un copil de 4-6 anisori cauta copii de varsta sa, imbogatindu-si jocul cu obiecte a caror intrebuintare este o continua surpriza, indiferent daca este joc individual, in diada sau in grup, dincolo de caracteristica sa (jocuri cu roluri sau cu jucarii sofisticate, jocuri cu reguli), jocul este pentru copil sursa si resursa energetica. Copilul care nu se joaca genereaza ingrijorare indiferent de varsta pe care o are.

  • Jocul este “oglinda” vietii interioare, psihice a copilului

Exista sase tipuri de avantaje ale jocurilor psihologice: avantaje psihologice interne (se refera la mentinerea si consolidarea setului de convingeri personale), avantaje psihologice externe (evitarea situatiilor neplacute, anxiogene), avantaje sociale interne (ofera o pseudocivilizare), avantaje sociale externe (ofera teme de discutii intr-un anumit grup), avantaje biologice (realizarea “intaririlor” comportamentale) si avantaje existentiale (confirma scenariul de viata).

  • Marionetele folosite ca mediatori in atelierele personalitatii

Papusa sau marioneta ia fiinta datorita vietii celui care o anima. Obiect de identificare proiectiva la origine, papusa sau marioneta poate asimila valoarea de obiect tranzitional cu scopul de a crea o relatie cu celalalt. Orice obiect pe care il investim cu viata poate deveni o marioneta sau o papusa. O bucata de carpa, propria noastra mana sau o bucata de plastelina: iata un personaj care poate vorbi, reactiona si poate trai. Crearea unei marionete poate fi o adevarata constructie sau reconstructie a sinelui interior. Am putea astfel pastra viu copilul interior al fiecaruia din noi, iar acest lucru nu e rezervat doar copiilor.

  • Rolul pe care il are marioneta in relatie cu grupul de copii

Acesta poate fi examinat din doua unghiuri: copilul este un spectator care percepe senzatii, care, la randul lor, vor implica emotii si reflectii si copilul este un creator si un animator care se exprima prin intermediul teatrului de animatie. Cand copilul este fata in fata cu marioneta putem vorbi despre un exercitiu de imbogatire creativa, prin crearea si animarea propriilor marionete si prezentarea acestei realizari nu intr-un spectacol, ci ca forma de recompensa si exprimare a lumii sale interioare intr-un cadru familial sau intre prieteni.

  • Jocul si animarea marionetei stimuleaza creativitatea

Alegerea tipului de marioneta, papusa utilizata pentru final se va face in functie de abilitatile descoperite de-a lungul intregii perioade de lucru. Important va fi drumul pe care il parcurge copilul, iar scopul final nu e spectacolul, ci universul care se deschide pentru copil. Crearea unei marionete si relizarea unui spectacol il va ajuta pe copil sa se autoaprecieze si sa isi rafineze gusturile estetice. Jocul si animarea marionetei stimuleaza creativitatea. Doar cand copilul isi va asuma apartenenta papusii create de el si care il reprezinta in fata celorlalti, putem spune ca exista un personaj papusa-copil.

  • Dansul si miscarea creativa

Dansul este o modalitate de exprimare a trairilor si, deci, de abordare terapeutica a copilului victima. Dansul, ca si desenul sau modelajul, este o modalitate de comunicare care-l face pe copil sa se simta in siguranta, diminuandu-i anxietatea. Este un procedeu prin care ajutam copilul sa-si recastige propriul corp, sa-si cunoasca mai bine corpul si sa se simta confortabil in el. Absorbit de dans, copilul isi poate expune toate sentimentele si isi poate lasa libere resentimentele. Terapia prin dans pleaca de la ideea in care corpul este reprezentarea sinelui, iar sentimentele pe care le are persoana respectiva fata de propriul corp, si modul in care isi utilizeaza corpul in repaus si in miscare, sunt expresia lumii sale interioare. Prin miscare si dans lumea interioara a fiecarei persoane devine tangibila, aceasta tehnica creaza un mediu securizant, in care sentimentele pot fi exprimate si comunicate in siguranta.

  • Muzica ca mediator folosit in atelierele mele

Muzico-terapia este o terapie ce  realizeaza mai multe obiective: scaderea anxietatii, revenirea intereselor si gustului pentru viata, ameliorarea relatiilor afective, in special, cu cei din jur. Muzica ne relaxeaza, ne induce o aumita dispozitie, da un sens existentei noastre. Cele mai cunoscute forme de muzicoterapie sunt: audierea pasiva, ascultarea anumitor bucati muzicale constituite ca o terapie, audierea active, ascultarea de bucati muzicale si analizarea sentimentelor provocate de acestea asupra grupului, interpretarea, membrii grupului de copii interpreteaza melodii si creatia muzicala, compozitia muzicala este o tehnica terapeutica des folosita.

  • Muzica si bataile ritmice sunt forme vechi de comunicare si exprimare

Acolo unde sfarseste puterea cuvantului, incepe muzica. Ca si obiective urmarite putem enumera: realizarea unei stari de relaxare, destindere, provocarea unor reactii emotionale care pot fi exploatate terapeutic, stimularea tuturor elementelor pozitive ale membrilor grupului, ameliorarea relatiilor de comunicare cu cei din grup, stimularea imaginatiei si a creativitatii, stimularea functiilor motorii si senzoriale diminuate din diferite motive, realizarea unei capacitati de exprimare verbala, construirea unor punti de legatura intre indivizi si rezistenta crescuta la stres.

  • A asculta o muzica adecvata starii emotionale din acel moment poate avea un rol autovindecator

Muzica poate fi utilizata in mai multe moduri. Poate fi ascultata de copil in timp ce desfasoara alte activitati. Apoi putem cere copiilor sa deseneze linii, umbre, simboluri, culori fiind inspirati de muzica pe care o asculta. Pot fi antrenati in miscare in ritmul muzicii. Piesele clasice sunt foarte indicate pentru constientizarea sentimentelor si evocarea starilor si imaginilor. Muzico-terapia are efecte atat asupra starii afectiv-emotionale cat si asupra spontaneitatii si creativitatii beneficiarului. De asemenea, muzica poate fi folosita ca si antidot pentru iesirea din starea emotionala negative si de tristete. Cand folosesc aceste tehnici este important sa empatizez si sa inteleg starea copiilor si sa corelez nevoile lor cu muzica folosita. Prin muzica putem antrena in noi forte latente, existente, dar care inca nu au fost descoperite.

  • Muzica stimuleaza memoria si poate avea un efect relaxant

Principala valoare terapeutica a muzico-terapiei rezulta din influenta sa asupra diferitelor emotii. De fapt, influentand anumite emotii, muzica are capacitatea de a stimula sau diminua anumite functii ale organismului (metabolismul, tensiunea si pulsul, contractiile musculare, ritmul respirator si secretia anumitor hormoni). Aceasta tehnica poate fi utilizata in grup. Copiii unui astfel de grup, de obicei, nu se cunosc. Este un exercitiu de cunoastere si de integrare in grup.

Grupul in care se utilizeaza terapia creativa, ca si oricare alt grup, trece printr-o serie de etape de dezvoltare, inainte de a atinge «maturitatea». Existe patru stadii de dezvoltarea, in evolutia grupurilor.

  • Formarea

Este stadiul in care persoanele din grup afla despre sarcini, reguli, metode de lucru, persoanele se bazeaza pe lider si pe comportamente cunoscute. Grupul trebuie sa le dea impresia de siguranta. In aceasta etapa se strang informatii, date, care vor folosi apoi la crearea de subgrupuri. Se evita confruntarile si subiectele delicate sau foarte grave, discutandu-se mult despre definirea sarcinii si modul de abordare a acesteia. Trecerea la etapa urmatoare are loc atunci cand se renunta la evitarea conflictului.

  • Furtuna

Acest stadiu se caracterizeaza prin conflict si competitie. Apare cand membrii grupului trebuie sa-si modeleze comportamentul, ideile, convingerile, pentru a le face compatibile cu cele ale grupului, spre rezolvarea sarcinilor si atingerea obiectivelor propuse. Datorita acestor probleme, unii membri ai grupului manifesta un comportament de retragere in timp ce altii manifesta tendinta de dominare. Exista o multitudine de stari in interiorul grupului, acestea depind de stadiul in care se afla acesta, dar si de alti factori, interni sau externi. Entuziasmul, consensul, solidaritatea pot alterna cu furia, dezbinarea, desolidarizarea si destramarea.

  • Normarea

In aceste momente dispar grupuletele, apare constiinta de apartenenta la grup, creste coeziunea intre membrii grupului. Problemele pot fi rezolvate in grup, cu participarea tuturor membrilor. Exista un real si eficient schimb de informatii intre toti membrii grupului. Creativitatea este mare, dar exista riscul rezistentei la orice tip de schimbari, datorita relatiilor intra-grup.

  • Functionarea grupului de terapie

Nu toate grupurile ajung in aceasta etapa. Este etapa in care apare o interdependenta reala intre membrii grupului, putandu-se lucra la fel de bine individual, in subgrupe sau cu intreg grupul. Loialitatea si eficienta grupului sunt maxime. Identitatea grupului este completa, membrii sunt foarte siguri de ei iar teama de schimbare dispare.

  • Etapa de incheiere a grupului

Acestor patru etape li se mai poate adauga inca o etapa, care adeseori este trecuta cu vederea: etapa de incheiere a grupului. In aceasta etapa membrii grupului se concentreaza pe terminarea sarcinii, comportamentele de mentinere a grupului ocupand un loc secundar. Neluarea in consideratie a acestei etape poate duce la crize majore. Alteori grupul si-a dus la bun sfarsit activitatile, si-a atins scopul si prin urmare activitatile grupului trebuie sa se incheie. Ca si orice despartire si aceasta poate provoca durere, frustrari, pareri de rau. Aceasta etapa trebuie gestionata cu mare grija.

Persoanele care cauta ajutorul unui psihoterapeut sunt acelea care, la un moment dat in viata lor, se confrunta cu o suferinta psihica, discomfort, nevoia de ajutor, o criza existentiala. Aceasta criza poate invalida functionarea obisnuita sau poate afecta viata personala si profesionala. Daca simtiti ca ceva te impiedica sa traiesti viata pe care ti-o doresti fara sa stiti exact ce anume cauzeaza acest lucru, atunci o psihoterapie psihanalitica poate fi o alegere potrivita pentru tine. Oricine poate beneficia de o psihoterapie, copii, adulti, familii, grupuri si institutii.

Sunt anumite momente in viata cand simtim ca nu mai putem face fata dificultatilor din viata personala sau profesionala, atunci decidem ca avem nevoie de ajutor. Voi enumera cateva dezechilibre care ne vor determina sa apelam la o psihoterapie psihanalitica, daca te regasesti in descrierile de mai jos te astept sa discutam mai multe detalii intr-o prima sedinta.

Anxietate – un sentiment constant de stres, de agitatie, neputinta in controlul gandurilor, apare tendinta de ingrijorare excesiva, dificultati la adormire si somn foarte agitat.

  • Ai un nivel de stres ridicat si o slaba rezistenta la stres si frustrari

Simti ca esti tot timpul sub presiunea timpului si asaltat de probleme carora nu mai poti sa le faci fata. Anxietatea este un element structural al personalitatii tale, creezi probleme chiar acolo unde nu exista, esti foarte emotiv si impulsiv. Slaba ta rezistenta la stres si frustrare se manifesta atat prin semne fizice cat si psihice. Lucrurile care aduc stres constant in viata ta sunt: traumele psihice suferite, esecurile, conflictele interpersonale permanente, epuizarea prin suprasolicitare la locul de munca, lipsa unei perspective vitale sau schimbarile existentiale semnificative.

  • Mecanisme de coping blocate sau nu functioneaza la parametri normali

 

Cele mai importante modalitati de adaptare la stres sunt evitarea, vigilenta, confruntarea sau negarea. In cazul tau, aceste mecanisme sunt blocate sau nu functioneaza la parametri normali, deoarece tie iti este extrem de greu sa faci fata stresului. Adesea nu iti poti imagina o solutie pentru situatia stresanta sau nu te poti indeparta psihic de ea, evitand-o, cel putin temporar. Se pare ca te blochezi pe evenimentul stresant, anxietatea ta devine mai mare si iti este imposibil sa pui distanta intre tine si stresor si sa rezolvi problema.

Depresie – apare un sentiment de vulnerabilitate constanta, stari de vid, depresie anaclitica, depresii consecutive diferitelor pierderi insotita de pierderea increderii in sine, un sentiment de tristete apasatoare, pierderea chefului de viata, apare o nevoie acuta de izolare, insotita de sentimente coplesitoare de neputinta, apatie si schimbari ale dispozitiei.

  • Dezvoltarea personala te va ajuta sa te intelegi mai bine

Nevoia ta de a obtine aprecierea, recunoasterea sau chiar admiratia celor din jur, te face sa ai asteptari nerealiste de la tine. Neacceptarea de sine provine din faptul ca nu te cunosti suficint de bine. Important este sa te descoperi printr-un demers de dezvoltare personala. O apreciere obiectiva a calitatilor si defectelor, te va ajuta la formarea unei imagini de sine realiste. Descopera-ti si evalueaza-ti calitatile si vei beneficia de un avantaj major atunci cand esti intr-o situatie dificila, deoarece vei stii care sunt resursele la care trebuie sa apelezi.

 

  • Tendinte obsesiv-compulsive – ritualuri repetitive (spalat pe maini compulsiv, ros unghii, ticuri, aranjarea lucrurilor si obiectelor in mod obsesiv, ganduri obsesive, repetarea anumitor lucruri, numaratul obsesiv si colectionarea compulsiva)
  • Dificultati sexuale – lipsa libidoului si a dorintei de a face sex, apar frustrari constante legate de intimidate si viata sexuala, tabu-uri sexuale inhibate, probleme sexuale, insatisfactii sexuale constante, abuzuri sexuale, viol, probleme erectile si abstinenta prelungita.
  • Nesiguranta legata de identitatea de gen – (apare nevoia de a descoperi carui gen apartii – masculin, feminin, pangen, transgen;
  • Viata profesionala – nemultumiri legate de viata profesionala, de meseria pe care o ai, nevoia de a descoperi alte joburi compatibile, conflicte frecvente cu colegii si sefii, impas in alegerea unei meserii noi si lipsa satisfactiei profesionale.

Dificultati in relatiile interpersonale si intrapersonale – dificultati in a crea si sustine relatii pe termen lung, probleme in felul in care iesi din relatii.


Citeste mai mult

  • Intampini dificultati in relationarea cu ceilalti pe plan personal si profesional

Modul de relationare pe care l-ai avut cu parintii tai in copilarie iti poate determina felul in care iti creezi tu relatii in prezent. Rolurile sociale sau « mastile » sociale reprezinta o serie de comportamente pe care le adoptam in functie de anumite situatii sociale si de persoanele cu care relationam. In relatiile de serviciu iti este greu sa iei initiativa, sa cooperezi cu ceilalti si astfel, preferi sa lucrezi singur. De asemenea, iti este dificil sa stabilesti o granita, o limita intre tine si celalalt. Tinzi ori sa ii dai dreptate in totalitate, sa te identifici cu ce isi doreste si ce crede interlocutorul tau sau, din contra, sa ii respingi cu violenta opinia sau valoriile personale. Daca situatiile sociale reprezinta o provocare pentru tine si simti adesea ca nu te poti adapta, esti anxios si ai o incredere de sine scazuta atunci este momentul in care trebuie sa schimbi ceva. Acesta este momentul in care trebuie sa vorbesti cu un psihoterapeut despre incapacitatea de a gasi un echilibru in relationarea cu ceilalti, sa observi cum si in ce conditii a inceput si sa intelegi cum iti poti imbunatati relatiile sociale.

 

Tulburari alimentare – lipsa poftei de mancare, pierderi bruste in greutate, ingrasat constant intr-o perioada scurta de timp si mancat compulsiv. Anorexia nervoasa, bulimie, obezitate, nevroza gastrica, nevroza esofagiana, varsaturile de natura nervoasa si cardiospasmul.

  • Felul in care ne hranim arata cat de mult ne pretuim

Tulburarile apetitului si ale hranirii au legatura cu imaginea de sine, respectiv cu o stima de sine scazuta. De asemenea, se asociaza cu depresie, anxietate, dar si cu sentimente de vinovatie si rusine. Din pacate, numarul persoanelor afectate este din ce in ce mai mare deoarece presiunea sociala fata de anumite standarde legate de felul in care ar trebui sa aratam sunt greu de atins. Tulburarile apetitului si ale hranirii pot fi semnul unei stime de sine scazute, anxietate, vinovatie, rusine si poate chiar al unei depresii. Astfel, semnalele de alarma care se manifesta in stilul alimentar pot lua forme variate.

 

  • Anorexia – o tulburare cu efecte fizice si psihice covarsitoare

Anorexia nervoasa este o tulburare alimentara cu impact semnificativ la nivel fizic si emotional. Persoanele care sufera de anorexie au o greutate mult sub limita greutatii normale, intrucat isi impun limite drastice cu privire la cantitatea de mancare pe care au voie sa o consume. Teama de a creste in greutate, asociata cu o imagine distorsionata a corpului, sta la baza acestor restrictii alimentare, adoptarii unui program istovitor de exercitii fizice, si uneori a utilizarii de laxative, diuretice si a provocarii varsaturilor. Pe termen lung, formele grave conduc la infometare, malnutritie  si afecteaza considerabil starea de sanatate, riscurile implicate amenintand uneori viata. Anorexia poate deveni o afectiune cronica, desi printr-un tratament adecvat, recuperarea poate fi completa.

 

  • Anorexia ale legatura cu  sentimentul de a nu fi suficient pretuit de mama

Cumva relatia de afectiune cu mama si ideea de hrana au fost nesatisfacatoare? O mama absenta, putin iubitoare, care nu si-a exprimat bucuria de a te avea drept copil al ei poate provoca rani de lunga durata. Daca ai trait mereu cu sentimentul ca nu ai fost un copil dorit sau ca mama ta ar fi vrut un baiat si nu o fata (sau o fata in locul baiatului) este posibil sa fi colectat cateva amintiri dureroase. Acestea devalorizeaza nu doar relatia cu mama, ci si relatia ta cu hrana si fac ca aceasta sa nu mai fie atragatoare sau, mai rau chiar, sa para respingatoare.

 

  • Bulimia – nevoia incontrolabila de a manca

Bulimia este o tulburare a comportamentului alimentar definita de o nevoie incontrolabila de a manca cantitati mari, desi persoana afectata nu este in mod uzual gurmanda, iar greutatea corporala este de obicei normala. Pentru a evita cresterea in greutate, persoanele bulimice isi provoaca varsaturi, clisme, fac efort fizic excesiv sau iau laxative si diuretice. Comportamentul bulimic poate reprezenta o varianta a anorexiei nervoase, in care consumul excesiv de alimente alterneaza cu perioadele de abstinenta de la mancare. De asemenea, se poate manifesta si independent, fara perioade de abtinere si fara pierdere in greutate prealabile.

 

  • Bulimia – cand excesul de mancare compenseaza lipsurile emotionale

Varsta medie a debutului bolii este adolescenta (intre 13-20 de ani). De regula, cauzele acestei tulburari sunt psihologice. Ea poate sa apara ca reactie la stres, depresie, avand rolul de a linisti starile de angoasa si de a compensa nemultumirile, frustrarile cotidiene. Bulimia este asociata cu o imagine defavorabila asupra propriului corp si cu o preocupare excesiva pentru mentinerea greutatii. Pe termen lung, consecintele bulimiei in plan organic pot include: refluxul gastric cronic dupa alimentatie, deshidratare, deficit de potasiu, esofagita, constipatie, infertilitate, afectarea smaltului dentar, ulcer peptic, fluctuatii in greutatea corporala si marirea in volum a glandelor salivare.

 

Incredere in sine scazuta – stima de sine fluctuanta, perioada de vulnerabilitate emotionala, neconcordanta intre emotii si comportament, conflicte si impasuri interioare si blocaj decizional.

  • Esti diamantul neslefuit care asteapta sa fie descoperit

A te iubi reprezinta esenta stimei de sine. Iti este mai greu sa te iubesti si de multe ori ramai surprins cand observi ca ceilalti te iubesc si te stimeaza asa cum esti. Invatam sa iubim si sa primim iubirea celorlalti, inca din primele interactiuni cu parintii, la inceputul vietii noastre. Atunci cand tu iti vezi numai defectele, cum ar putea ceilalti sa-ti vada calitatile? Te astept la o sedinta de terapie ca sa vorbim despre modul in care te vezi si despre felul in care simti ca te percep ceilalti.

 

  • Acorda-ti dreptul la imperfectiune

Tu esti propriul tau adversar, ai o capacitate autodistructiva mare si vei observa ca de cele mai multe ori actionezi impotriva ta, nu pentru tine. Cand analizezi modul in care te percepi, ai o conceptie rigida despre tine si viata. Ai uitat sa iti acorzi dreptul la imperfec­tiune si la eroare. A gresi este omeneste, iar tu, la fel ca si cei din jurul tau, esti om. Crezi ca orice esec te trimite spre o imagine de sine inacceptabila si ca esecul este reflectia propriei tale nulitati, insa tocmai o imagine de sine negativa si neincrederea in fortele tale te aduce aproape de esec. Din clipa in care isi percepe slabiciunile, invinsul se prabuseste cu anticipatie, convins ca a pierdut totul. Perceperea propriilor slabiciuni iti permite corectarea lor si este punctul de plecare spre reusita actiunilor pe care le intreprinzi.

 

Agresivitate si violenta – in viata cotidiana, in cuplu, in familie, tulburari de control al impulsului, conflictele escaladeaza rapid, irascibilitate, agresivitate verbala, agresivitate fizica si violenta.

  • Toleranta ta la frustrare si gelozie este minima

 

Disponibilitatea ta catre gelozie si violenta in relatiile cu ceilalti te poate impiedica sa cladesti relatii durabile, bazate pe afectiune si intelegere. Toleranta ta la frustrare este minima, te enervezi si explodezi usor, repetand ciclul inconstient al violentei familiale pe care o vedeai in copilarie in mediul in care ai crescut. In realitate, in prezent, cel din fata ta cu care ai creat un conflict nu este un membru din familie cu care te luptai si nu este obligat sa accepte accesele tale de furie. Este important sa intelegi care sunt originile tolerantei tale scazute la frustrare si ale violentei.

 

  • Cum sa comunici mai bine ?

Atunci cand erai mic ai observat ca iti era mult mai usor sa rezolvi conflictele sau diferentele de opinie prin violenta decat prin a pune in cuvinte ceea ce te supara. Acum, la maturitate esti mai degraba predispus catre acte bruste, impulsive decat catre a-ti explica, a analiza si a intelege ce anume te supara, te indispune si te determina sa devii agresiv. Astfel, intr-o relatie, te afli adesea pus in dificultate, deoarece ti-ai dori sa comunici mai bine si ai mereu indoieli si incertitudini legate de acest aspect. Este important sa intelegi ca felul in care comunici la maturitate este determinat de felul in care comunicai in familia de origine, cu fratii si parintii tai. Odata ce intelegi acest model, ce il determina, si regulile sale, iti poti constientiza si schimba propriul stil de comunicare intr-o relatie.

 

  • De ce esti agresiv ?

Ai tendinta de a deveni agresiv fizic sau verbal cu cei din jur si de asemenea, esti foarte influentabil de ceea ce se intampla in jurul tau si de reactiile celorlalti.  Simti ca iti poti pierde foarte usor controlul si cumpatul, iar apoi regreti ceea ce ai spus sau ai facut. Oamenii din jurul tau au tendinta de a se indeparta, deoarece nu iti pot intelege comportamnetul si reactiile, perpetuand astfel cercul vicios de functionare dezechilibrata in care te afli. Este important sa inveti iti controlezi furia si sa intelegi ce o declanseaza.

 

  • Cat de important este sa ai cu cine sa vorbesti despre ce te deranjeaza

 

Ceilalti oameni nu te pot intelege si nu simt framantarile tale interne daca nu alegi sa le vorbesti despre acestea. Faptul ca nu poti intra in contact cu ei te frustreaza si este important sa constientizezi acest aspect. Este posibil sa fii genul de persoana care doar actioneaza si ai nevoie de ajutor pentru a invata sa mentalizezi si sa gandesti mai intai inainte de a actiona. Acest proces se invata in familie in primii ani de viata. Daca pana la acesta varsta nu l-ai achizitionat printe mecanismele tale de coping atunci te invit la o sedinta de terapia ca sa povestim mai multe despre tine si acest proces atat de necesar unei vieti personale si profesionale echilibrate.

 

  • Tulburari de personalitate – paranoica, schizoida, schizotipala, antisociala, borderline, narcisica, evitanta, obsesiv compulsiva, dependenta, histrionica, pasiv-agresiva, depresiva.

Tulburari de atasament – capacitatea deficitara de a dezvolta relatii cu ceilalti, probleme de separare, de pierdere, anxietate legata de abandon si despartiri, relatii si atasamente nesigure cu celelalte persoane.

  • Cum traiesti atasamentul nesigur si evitant ?

Atasamentul evitant se bazeaza pe modul de comportament al mamei, care a refuzat apropierea fata de copiii sai, evitandu-i cand erau tristi, sau simtea ca ii solicita foarte multa atentie si grija si inhiband astfel exprimarea emotionala. Explicatia acestui tip de atasament se refera la tiparul transgenerational, pe care mama l-a mostenit de la mama ei si il transmite la randul sau, in mod inconstient. La randul tau, fiind obisnuit cu un asemenea tip de atasament, ai tendinta de a-i evita pe ceilalti, de a suporta greu frustrarile si de a te intrista repede daca nu primesti raspunsul afectiv asteptat. Relatiile tale sunt in general instabile, deoarece cauti sa repeti relatiile primare din familia si din copilaria ta, unde ti-a lipsit modelul primordial de atasament sigur, de relatie pozitiva, cu mama.

 

  • Cand mama sau tata te-au respins, inconstient iti vei respinge si tu copii

Atasamentul evitant sau care implica „a respinge’’, are la baza un profil psihologic de mama (sau persoana care a tinut locul mamei), care a refuzat activ apropierea fata de copiii ei, retragandu-se inconstient atunci cand simtea ca acestia o solicita afectiv foarte mult, inhiband astfel exprimarea emotionala. Aversiunea fata de contactul fizic si bruscarea, atunci cand acesta avea loc, sunt semne ale maternajului care formeaza copii mici evitanti. Acestia, au ajuns ulterior la concluzia ca, deschiderea lor catre confort sau ingrijire nu ar fi de niciun folos, asa ca au renuntat. Pe scurt, copiii evitanti inhiba practic orice forma de comunicare care ar produce o legatura si evita sa mai ceara orice din punct de vedere afectiv. Ei nu exprima nicio nevoie de proximitate si par sa fie surzi la orice fel de incercare de deschidere afectiva a celorlalti. Pentru acesti copii, inhibarea comunicarii nevoilor de atasament a fost o metoda de adaptare, atat pentru a evita sa fie respinsi, cat si pentru a evita furia mamei, care este posibil sa ii fi certat frecvent.

 

  • Modalitatile de atasament se transmit transgenerational

Problemele de atasament ale copiilor pot fi vazute ca si comportamente observabile ale problemelor de atasament ale parintilor, in familiile lor de origine. In urma acestor probleme nerezolvate, parintii constient sau inconstient, urmeaza unul dintre cele doua alegeri parentale: fie repeta experienta parinte-copil din copilaria lor, fie incearca sa evite repetarea acelei experiente. Modele de atasament pot fi astfel transmise din generatie in generatie iar pentru schimbarea lor este nevoie de o interventie care sa fie centrata atat pe familie cat si pe fiecare membru individual. Astfel, parintele nu va raspunde la nevoile copilului adecvat, ci in masura in care nevoile lui au fost si sunt satisfacute de parintii lui.

 

  • Tulburari de somn – insomnia, somnambulism, probleme legate de somn (apnee de somn, sindromul picioarelor nelinistite, somn foarte agitat – cosmaruri frecvente, bruxism – scrasnitul din dinti).

Complexe si sentimente de inferioritate – lipsa valorizarii personale, indoiala si nesiguranta in relatie cu tine, inferioritate in relatie cu cineva, sensibilitate extrema, nevoia constanta de atentie, frica de a face greseli, incredere in sine scazuta, un defect fizic care scade increderea in sine, stangacii si timiditate excesiva.

  • Lipsurile copilariei sunt direct proportionale cu nevoia de a poseda diverse lucruri

Daca lipsurile au fost numeroase, este posibil sa fi ramas cu o permanenta nevoie de a avea mai mult, de a achizitiona cat mai mult, comparandu-te mereu cu ceilalti, chiar daca nu iti dai seama. A ramas ca un automatism, prin simplu fapt ca te compari cu ceilalti, automatism care provine din copilaria ta. Ia in calcul faptul ca invidia resimtita poate fi un bun stimulent in a analiza si a te motiva sa imbunatatesti si sa schimbi cate ceva din felul tau de a te comporta.

 

  • Lipsa de protectie parentala isi pune amprenta acum

Daca varsta la care a intervenit aceasta ruptura dintre parinti si copil este foarte mica, adica in perioada in care relatia este inca fuzionala, de totala dependenta, copilul resimte situatia ca pe un abandon, deoarece nu isi poate reprezenta intoarcerea mamei sau a tatalui si astfel traieste sentimente intense de insecuritate, anxietate care in timp se transforma in sentimente de inferioritate. Din aceasta cauza, acum tanjesti dupa o relatie in care sa te simti sigur de cealalta persoana, sa fii iubit si protejat. Iata de ce in relatii ai tendinta sa devii hiperposesiv sau dependent si sa incerci sa controlezi partenerul, ceea ce il poate determina sa se indeparteze de tine.

  • Conflicate de vinovatie – invinovatire constanta, atitudine submisiva, autocritica ridicata, angoasa de persecutie, sentimente de tristate frecvente, vinovatie ridicara, umilinta si agresivitate pasiva sau activa.

Conflicte de identitate – dezradacinare masiva, ruperea sau legaturi deficitare cu familia de origine, nu ai o identitate bine conturata, perceptia de sine si imaginea corporala deficitara, fixatii ale stadiilor de dezvoltare, conflict si confuzie la intrebarea: “Cine sunt eu?”

  • Ce este identitatea?

Identitatea este aspectul cel mai important din structura personalitatii tale. Initial, apare in primii ani ai copilariei, atunci cand incepi sa te vezi ca fiind separat, sa te distingi ca fiind unic si diferit de restul lumii. Acest aspect subiectiv include si constientizarea propriei tale originalitati si unicitati in comparatie cu ceilalti. Identitatea inglobeaza imaginea corporala, asumarea sexualitatii, stima de sine, increderea in sine si imaginea de sine.

 

  • Formarea identitatii este strans legata de anii copilariei

Ea determina cat de mult ne acceptam pe noi insine si cat de vulnerabili suntem. Construirea identitatii incepe inca din primele luni de viata ale copilului si se bazeaza pe incantarea care se poate citi in ochii parintilor atunci cand aceastia il ingrijeau, il hraneau sau pur si simplu, se joacau cu el. Identitatea se creioneaza si in functie de mediul familial, de cat de mult ai fost dorit, iubit si acceptat asa cum erai, cat de mult a investit familia ta in tine si se definitiveaza in jurul varstei de 30 de ani, o data cu maturizarea personalitatii.

 

  • Unde ma termin eu si unde incepe celalalt?

 

Dificultatea pe care o intampini in relationarea cu ceilalti vine si din faptul ca iti este dificil sa stabilesti o granita, o limita intre tine si celalalt. Tinzi ori sa ii dai dreptate in totalitate, sa te identifici cu ce isi doreste si ce crede interlocutorul tau, sau din contra, sa ii respingi cu violenta opinia sau valorile personale. Esti usor influentabil de catre ceilalti si, in acelasi timp, simti ca nu ai incredere in ceea ce simti tu, in propriile valori, judecati si sentimente. Din aceasta cauza, in majoritatea situatiilor preferi sa nu reactionezi asa cum ai vrea. Propria ta identitate iti este confuza, simti ca nu te cunosti foarte bine, nu stii ce anume vrei si care iti sunt nevoile. Din acest motiv, poti fi usor manipulat de catre ceilalti pentru a le indeplini propriile scopuri, deoarece tu ai tendinta de a te pune mereu pe locul doi. Intoarce-ti privirea catre tine si da-ti voie sa te cunosti si sa contezi pentru tine insuti.

 

Boli psiho-somatice – legatura dintre ce simtim si boli, somatizare frecventa, frica excesiva legata de imbolnavire, hipohondrie, tulburari somatoforme (tulburarea de somatizare, tulburarea somatoforma nediferentiata, sindromul Munchausen, iatrogeniile, tulburarea de conversie, tulburarea algica si tulburarea dismorfica corporala).

  • Cum functioneaza psihosomatizarea?

Procesul prin care psihosomatizam ramane in mare parte misterios, dar cercetarile se orienteaza spre schimburile dintre sistemele nervos si imunitar. Schematic, cand cele doua sisteme sunt bine reglate si comunica eficient, ele iti permit sa lupti impotriva maladiilor. Dar daca ele se deregleaza, mecanismele de aparare imunitare sunt slabite atunci boala se poate dezvolta.

 

  • Cum ajungi de la probleme personale la psihosomatizare?

Esti constient de faptul ca atunci cand treci prin perioade complicate si diferite probleme personale, viata ta emotionala este uneori data peste cap, iar corpul tau pare ca o ia razna. Te deranjeaza stomacul, digestia ori nu merge, ori e prea intensa, exagerezi cu mancarea sau dimpotriva, nu suporti nimic in fata ochilor, inima e intr-un maraton continuu, iar daca cineva te intreaba ce se intampla cu tine le raspunzi sec: “sunt stresat” sau “am probleme”. Specialistii numesc aceste simptome, tulburari psihosomatice (adica emotiile afecteaza corpul). Cata vreme aceste simptome raman simple acuze, care dispar atunci cand dispare si problema, lucrurile se indreapta spre bine. Deseori acestea degenereaza in boli psihosomatice cum ar fi: ulcerul, gastrita si sindromul colonului iritabil, hipertensiunea arteriala si cardiopatia ischemica, astmul bronsic si afectiuni dermatologice.

 

Comportament autodistructiv – autovatamare, comportamente auto-agresive abuzul de substante, alcool sau droguri.

  • Te simti in mod constant coplesit de probleme

 

Esti nelinistit si vesnic sub presiunea timpului. Simti ca nu poti face fata tuturor problemelor pe care le ai iar acest lucru apare datorita absentei sau blocarii mecanismelor tale de coping in fata stresului. Efectele sale nocive se vad asupra corpului (hipertensiune, afectiuni digestive, dermatologice, neurologice) si asupra psihicului (scade capacitatea de memorare si de concentrare a atentiei, puterea de decizie, si aria de interese, devii tot mai anxios si mai trist). Este posibil sa fi apelat la mecanisme de coping dezadaptative cum sunt consumul de alcool sau droguri sau sa fi trait o experienta traumatica foarte intensa care sa declanseze sindromul de stres post-traumatic. Daca te confrunti cu oricare dintre dificultatie de mai sus te astept sa te programezi pentru o sedinta.

 

  • Tiparele sunt greu de modificat

Este posibil ca uneori iti doresti sa te porti diferit, iti vine greu sa te rupi de aceste tipare deoarece asa ai crescut si ele s-au intiparit in psihicul tau. Psihoterapia te poate ajuta sa depasesti unele probleme cu care te confrunti si care isi au radacina in copilaria ta si in sistemul de relatii din familia de origine. Sunt amintiri care te influenteaza, dar nu te definesc si poti alege sa le accepti si sa mergi mai departe creandu-ti propriile reguli.

Sunt momente in viata cand ai nevoie de putin ajutor in crestere copilului tau iar o psihoterapie pentru copii constituie o alegere potrivita. Voi enumera cateva situatii in care este indicata o pshitoterapie pentru copii si adolescenti.

  • Divortul parintilor

Multi copii se confrunta cu o serie de probleme din cauza divortului parintilor. Problemele pe care copiii le au, apar adesea inaintea divortului parintilor, ca rezultat al mai multor factori, printre care se numara si conflictul dintre parinti si lipsa de atentie acordata copilului. Singuratatea poate aparea in mai multe feluri. E o obisnuinta pentru copii sa-si “piarda” un parinte (mai ales tatal) dupa divort. Unii tati pot ramane activ implicati in viata copiilor lor, dar sunt multi care nu fac asta. Daca mamele lucreaza mai mult sau incep sa aiba intalniri si cu alti barbati, copiii pot simti si o pierdere a mamei lor. In urma divortului, copiii pot pierde contactul si cu bunicii lor. Divortul parintilor poate declansa o criza existentiala si poate crea efecte negative care vor avea impact asupra lui toata viata.

  • Decesul unei persoane dragi

Decesul unei persoane apropiate, de obicei parinti, bunici, prieteni si oameni importanti si apropiati din cercul intim al copilului sunt declasatoare de traume de gradul patru. Este important sa putem crea un grup de suport in astfel de cazuri dificile sa putem oferi sustinere copilului si intregii familii.

  • Mutarea intr-o casa noua, la o gradinita sau scoala noua

De cele mai multe ori este greu sa ne dam seama ca o mutare a domicilului poate avea un impact asa de mare asupra copilului. Sunt parinti care isi duc copii la bunici si ii lasa pentru o perioada de timp fara sa ia in considerare impactul pe care il are acest demers si trauma pe care o genereaza. Mutarea gradinitei si scolii poate avea acelasi efect destabilizator asupra copilului care de multe ori este speriat si nu vrea sa mearga la gradinita sau la scoala iar acest lucru poate genera un comportament agresiv la adresa adultilor sau a copiilor din mediul lui. Din cauza mutarii in alta locuinta sau in alta scoala copii isi pot pierde prietenii, ceea ce adanceste sentimentul de singuratate.

  • Rezultatele scolare sunt influentate de tensiunile resimtite in mediul familial sau institutional

 

Din cauza faptului ca parintii nu gasesc intotdeauna modalitati de a comunica in cuplu, ei nu reusesc sa stabileasca impreuna reguli si limite clare si sa fie consecventi in aplicarea lor si astfel, copii nu au repere clare asupra a ceea ce au voie sau nu sa faca. Copiilor le va fi greu sa se adapteze la scoala si sa invete deoarece climatul familial le ingreuneaza acest demers educational prin instabilitatea lui si prin lipsa modelelor familiale pozitive. Am lucrat cu copii din grupuri defavorizate si copii din centre de plasament si am descoperit ca rezultatele scolare sunt intr-o stransa legatura cu echilibrul mediului familial sau institutional din care acestia fac parte.

 

  • Depresie, apatie, lipsa de interes si comportamente suicidale

Copilul este intr-o stare de depresie, tot timpul trist care ii diminueaza placerea pentru joaca sau activitati care inainte ii ocupau timpul si-l relaxau. Apar ganduri frecvente legate de moarte si ameninta ca se va sinucide. Acesta este un strigat de ajutor pe care nu trebuie sa il tratam cu indiferenta. Copilul trece printr-o criza existentiala suficient de puternica care il determina sa recurga la solutii extreme pentru a evada din aceasta situatie imposibila. In aceste situatii trebuie sa actionam pentru a dezamorsa tensiunea acumulata, a trece cu bine peste criza si a reveni la normal.


Citeste mai mult

  • Cand parintii dorm cu copilul in pat iar individualizarea nu are loc

Copilul are cosmaruri frecvente sau sufera insomnii, cere atentia constanta a parintilor si este obisnuit sa doarma in patul lor. Cand unul dintre parinti doarme cu copilul, copii in pat constant. Acest lucru creeaza o legatura simbiotica asemanatoare cu cea gemelara iar copilul devine dependent de un parinte sau de parinti, nu se dezvolta intelectual si emotional corespunzator varstei pe care o are, are dificultati de invatare la scoala, are o agitatie constanta si ii lipsesc limitele si regulile in casa. Acestea sunt doar cateva dintre efectele secundare are faptului ca un parinte sau amandoi dorm cu copii in pat.

  • Nasterea unui frate sau a unei surori

I s-a nascut un frate sau o sora si si-a pierdut pierdut o parte din atentia parintilor si nu reuseste sa se adapteze cu bine in acesta situatie (a inceput sa se izoleze, face pipi (enurezis) sau caca in pat (encoprezis), este mult mai agresiv in viata cotidiana, are o atitudine negativa fata de frate sau sora, in ansamblu pare ca acest eveniment de viata l-a afectat intr-un mod negativ si aveti nevoie de sprijin pentru a restabili echilibrul familial.

  • Dificultatea parintilor de a pune limite si reguli

Agresivitatea, invidia si gelozia sunt normale intre copii si de cele mai multe ori, sunt privite de catre adulti ca facand parte din joaca, insa cand depasesc o anumita limita devin periculoase. Exista o limita delicata intre agresivitate si gelozie ca manifestari ale rivalitatii fraterne, ale competitiei pentru dragostea si aprecierea parintilor si intre agresivitatea manifestata ca ura fraterna pusa in actiune. Este important ca parintii sa ii faca pe copii sa inteleaga, fie ca le place sau nu, ca fratele lor face parte din familie, va ramane cu ei in casa si ar face bine sa se obisnuiasca si sa investeasca in relatia cu el. De asemenea, este sarcina parintilor sa intervina atunci cand copiii se lupta, si sa ii desparta inainte ca acestia sa se raneasca. Daca parintii nu reusesc sa impuna reguli ferme, conflictul si agresivitatea dintre copii poate escalada, ajungand la maturitate, sa aiba relatii foarte precare.

 

  • Conflictele dintre frati oglindesc conflictele din cuplu

 

Pentru fiecare copil, parintii reprezinta modelul pe care-l va urma constient sau inconstient. Relatiile dintre parinti si comportamentul acestora sunt imitate inconstient de copiii din familie. Daca parintii au o relatie incarcata de furie pe care nu si-o manifesta, prezenta fiind doar tensiunea dintre ei, copiii vor percepe la nivel inconstient acesta tensiune si vor manifesta violenta, adica exact ce refuleaza parintii si “refuza” sa constientizeze. Cuplul fratern reprezinta in oglinda cuplul parental si, va da curs manifestarilor constiente sau inconstiente ale acestora. Probabil ca parintii vostri se certau frecvent si erau in competitie, astfel incat ati adoptat si voi acelasi model de relationare. Adesea, fiecare copil ajunge sa ”ia partea” unui parinte, sa se alieze cu el, sa incerce sa-l apere de celalalt si astfel, fratii se razboiesc intre ei, ca si cum ar fi in tabere adverse. Daca vreti sa schimbati acest model ca sa nu ajungeti il repetati in familia creata de voi, va astept la o sedinta sa discutam mai multe detalii.

  • Ce inseamna abandonul copiilor?

Abandonul are un inteles diferit din punct de vedere psihic de interpretarea pe care i-o dam noi in viata de zi cu zi, din punct de vedere psihic traiam un abandon de fiecare data cand parintii plecau de acasa si ne lasau in grija altcuiva, cand am mers la gradinita, la scoala si in diverse alte locuri unde parintii se indepartau fizic de noi. La maturitate poti fi predipus sa repeti in cadrul familiei tale si in cuplu aceleasi tipare de comportament pe care le-ai intalnit in familia de origine. De aceea, este deosebit de important sa abordam inclusiv problema abandonului, care tinde sa creeze un tipar aplicat mai apoi in viata adulta.

  • Legatura dintre atacurile de panica si insomnii la copiii abandonati

 

Abandonul ca eveniment neintegrat este atat de dureros incat este bine ascuns, persoanei fiindu-i greu sa se confrunte cu fantoma pe care o contine in acest caz si care ii consuma resursele energetice si ia decizii in numele ei. Efectele secundare aparute sunt: insomnia insotita de cosmaruri repetitive, atacuri de panica, anxietate, rosul unghiilor si scrasnitul dintilor in timpul somnului (bruxismul). Toate aceste simptome sunt asimilate si cu diverse obsesii si ritualiri compulsive, care ne creioneaza o istorie de viata plina de traume si nevoia constanta de a descarca acesta tensiune si toxicitate acumulata de-a lungul anilor.

 

  • Din cauza migratiei masive multe ori bunicii erau obligati sa redevina parinti

 

In aceasta situatie, in care parintii plecau din tara, copiii erau trimisi la tara sa fie crescuti de bunici. Astfel bunicii functionau ca dublul parintilor iar abandonul si mutarea lor reactualiza o traire a rupturii care va capata sens de-a lungul vietii. Rolul familiei in supravietuirea noastra este unul esential. Majoritatea copiilor se luptau fie cu anorexia fie cu bulimia. Putem sa remarcam ca adesea este vorba despre pierderea unui sprijin narcisic care declanseaza intrarea in anorexie. Din punct de vedere clinic, observam frecvent aceasta stare de parentalitate moarta in disparitia si reaparitia parintilor. Parintii dispar si reapar in realitate, este modul de expresie simptomatica a parentalitati moarte. Atunci cand copii au fost crescuti de bunici pentru o perioada, parintii vor intra in rol fraternal fata de copii deoarece rolul de parinti o fost detinut de catre bunici.

 

  • Relatia deficitara cu mancarea, copilul este supraponderal si apare bulimia sau este anorexic

Copilul este preocupat excesiv de mancare (fie refuza hrana, fie are tendinta sa manance mai mult decat are nevoie). Aceste discutii constante si critici despre felul in care arata, prea slab sau prea gras genereaza trauma de gradul doi. Copilul nu este preocupat pentru sanatatea lui si nu constientizeaza efectele secundare care pot aparea in aceste situatii (prea slabi sau obezi). Acesta este un strigat de ajutor care nu trebuie ignorat. In cele mai multe cazuri copilul fiind “oglinda relatiei parintilor” doar pune in act dezechilibrele care apar la nivel familial. Acesta este momentul cand descopar ca toata familia are nevoie de sustinere, continere si reechilibrare emotionala si recomand o terapie familiala.

  • Comportamente deviante, furt, alcool sau droguri

Copilul fura in mod repetat si indelungat, consuma alcool sau droguri. Securitatea emotionala a copilului devine fragila in aceasta perioada dificila. Temerea ca ambii parinti il vor abandona e obisnuita in aceasta situatie. In functie de varsta copilului, aceasta stare se poate exprima prin mai multe modalitati, care includ: furie directionata atat spre ceilalti, cat si spre el, incalcarea frecventa a regulilor, probleme de somn, sfidare a parintilor si a profesorilor, sentimente frecvente de vinovatie, retragere si izolare. Intotdeauna in spatele unui simptom se ascund dezechilibre familiale, care este important sa fie lucrate in terapie.

  • Conflicte si certuri frecvente ale parintilor

 

In casatoriile cu nivele conflictuale scazute, problemele nu devin publice si nu se observa din afara, iar copiii nu sesizeaza discutiile parintilor. Spre deosebire de casatoriile cu un nivel conflictual ridicat, unde problemele sunt vizibile la toti membrii familiei, inclusiv la copii. In aceste familii exista urlete si tipete, uneori chiar violenta si abuz. Este important de stiut ca fiecare copil are o perceptie diferita asupra mariajului parintilor lui, iar aceasta agresivitate poate fi devastatoare in orice situatie. Unii copii se adapteaza mai usor situatiei decat altii. Copiii mai putin adaptabili vor suporta mai greu schimbarile si pierderile care insotesc de obicei violenta parintilor. Au fost multe sedinte de familie la care noi terapeutii eram uimiti de cat de mult se certau parintii in sedinta in fata copiilor, fara sa aibi nici cea mai mica retinere, ceea ce ne demonstra ca acest lucru este unul obisnuit in familia lor.

  • Jocul pe electronice – tablete, telefoane, calculator si playstation poate crea dependenta

Este foarte greu sa desprinzi copilul pe electronice, acest lucru este dus la extrem si trebuie amenintat pentru a renunta la ele, copilul devine agresiv si este foarte greu sa te mai poti intelege cu el. Toate aceste semne ne arata ca dependent de tehnologie s-a instalat iar copilul prefera sa traiasca intr-o realitate online decat in cea fizica. Acesta izolare il face mult mai irascibil, mai antisocial si poate acea repercursiuni in amanarea proceselor necesare sustinerii unei vieti sanatoase (nu mananca la timp, nu vrea sa vina la masa, i s-a diminuat pofta de mancare si portiile care le mananca, nu se duce la toaleta la timp, adoarme foate tarziu, sta noaptea treaz, are dureri de cap, de ochi si ciarcani la ochi). Acest lucru ii afecteaza si capacitatea de a socializa si putem observa ca nu reuseste sa isi faca prietenii de varsta lui. Toate aceste preocupari pot demera niste efecte secundare si astfel copilul devine foarte timid si nu reuseste sa vorbeasca despre preocuparile lui nici macar cu cei apropiati.

  • Nevoia copilului de a primi suport empatic pentru o dezvoltare buna

 

In mod inevitabil, conflictele care apar in decursul vietii conduc catre un anumit grad de deziluzionare. Daca acest proces este abrupt, inconsistent, imprevizibil, capricios, arbitrar sau intens, atunci ranirile pe care le suporta stima de sine a copilului pot fi severe si deseori ireversibile. Mai mult decat atat, atunci cand suportul empatic crucial pe care ni-l ofera cei care ne ingrijesc (parintii sau alte persoane substitutive, obiectele primare in psihanaliza) lipseste, sentimentul propriei valori si cel al stimei de sine din viata adulta tinde sa fluctueze intre supraevaluare (idealizare) si subevaluare, devalorizare, atat de sine cat si a altora.

 

  • Nevoia de a integra intraga familie in terapie

In terapia cu copii integrez si lucrez cu intreaga familie. Lucram cu familiile dintr-un punct de vedere complex, astfel incat in cursul terapiei sa fie luate in considerare nu doar problemele separate ale fiecarui membru ci si relatiile dintre ei. De multe ori, parintele aduce copilul sau adolescentul la terapie desi suferinta nu este doar a lui, ci mai degraba a intregii familii si a relatiei parinte-copil. Astfel este util sa se lucreze atat cu copilul sau adolescentul cat si cu familia acestuia. O abordare individuala, sau in diada mama-copil, tata-copil nu sunt intotdeauna suficiente, fiind nevoie de mai mult, de luarea in considerare a aspectelor constiente dar si inconstiente ale relatiilor si comunicarii dintre membrii familiei.

Cuplurilor care se afla in perioada de negociere privind casatoria sau intampina dificultati de comunicare. Cuplurilor care se confrunta cu o perioada de izbucniri, de nemultumiri, de furie, fie din partea unuia dintre parteneri, fie din ambele parti. Cuplurilor care se confrunta cu situatii de conflict si tensiune. Cuplurilor care raman in relatie doar pentru copii, desi distanta dintre parteneri este din ce in ce mai mare. Cuplurilor care se afla in situatia luarii deciziei de a concepe un copil, fapt care poate da nastere unor intrebari precum „Sunt pregatit sa fiu parinte?” „Sa mai astept sau nu?” „Daca  nu imi doresc un copil, ce se va intampla cu relatia noastra?”. Cuplurilor care se afla in pragul separarii, divortului (partenerii de cuplu fie nu pot lua decizia separarii, divortului, data fiind suferinta pe care un astfel de eveniment o poate cauza, fie se afla in cautarea unei sanse de impacare). Cuplurilor care se confrunta cu deteriorarea vietii afective si sexuale.

Cum esti in relatie cu: tine (constiinta ta, cine esti cu adevarat, implinirea si increderea in tine, cat de mult te iubesti), cu corpul tau (sanatatea si boala, mancarea, bautura, tigarile si dependentele), cu partenerul (gelozia, fidelitatea si posesivitatea, sexualitatea, intimitatea, senzualitatea, pasiunea, partenerul ideal pentru tine), cu iubirea (tandretea, cum iubesti, cum te astepti sa fii iubit), cu copii (cum esti sau vei fi ca parinte), cu sensibilitatea si compasiunea, cu istoria de viata. Cu familia de origine (asteptarile parintilor si investirea primita), cu familia ideala, reala, in constituire, cu ceilalti, cu prietenii, cu divinitatea (religia, gandurile legate de moarte), cu autoritatea (legile, regulile, normele, limitele), cu activitatile intelectuale (scoala, invatatul, educatia si autoeducatia).

Comunicarea (verbala si nonverbala), cu mecanismele de aparare (cum trec peste despartiri, separari, abandon), cu nevoile psihice, cu buzunarele de nevroza, de psihoza si cele autiste, cu inteligenta emotionala si rationala, cu emisfera cerebrala dominanta, cu puterea si banii, cu proprietatile si simtul proprietatii, cu violenta, agresivitatea, impulsivitatea si frica. Partea ludica (creativitatea distractia, jocurile, glumele), cu statutul social, cu serviciul (sefii, subalternii, colegii, job-ulurile ideale, ce ti se potriveste), cu timpul liber (somnul, odihna, relaxarea cumparaturile, calatoriile, vacantele si hobby-urile, sportul), cu simtul artistic, talentul, cu performanta profesionala si potentialul tau  de genialitate.


  • Te invitam sa descoperi cat de complex, unic, extraordinar si interesant esti

Dezvoltarea ta personala. Stima de sine si nevoia de a fi mandru de tine insuti ca imbold in dezvoltarea personala

In cadrul atelierelor de dezvoltare personala si profesionala, te ghidam in a-ti descoperi propria identitate si imagine de sine si in a-ti constientiza gradul de incredere si acceptare a propriei persoane. Mai mult, constientizand care sunt sentimentele si conflictele de inferioritate si de unde vin acestea, poti ajunge la o autocunoastere complexa, orientata catre perfectionare si dezvoltare personala. Nu doar stima de sine, ci si optimismul, ambitia si nevoia de a te simti mandru de realizarile tale sunt factori care te indeamna sa faci eforturi pentru dezvoltarea ta personala.

  • Caracterul si stabilitatea emotionala – pietre de temelie in structura personalitatii

Fiecare persoana va avea posibilitatea sa isi creeze profilul psihologic. In acesta carte personalizata, dincolo de aspectele generale, poti descoperi cum esti tu in esenta si ce structura de caracter ti se potriveste. Poti afla cat de echilibrat esti si cum stai la capitolul stabilitate si inteligenta emotionala. Ai ocazia sa observi in ce masura iti cunosti si intelegi propriile emotii, precum si emotiile celorlalti. De asemenea, gradul in care iti valorifici inteligenta emotionala iti vorbeste si despre adaptabilitatea ta, despre capacitatea ta de a-ti gestiona emotiile si de a-ti mentine un tonus afectiv pozitiv, motivat si optimist.

  • Planul profesional. Care este relatia ta cu munca?

In cadrul atelierelor de dezvoltare personala si profesionala, vei putea intelege care este relatia ta cu munca, din mai multe perspective relevante psihologic. Poti descoperi ce te mentine pe tine motivat in plan profesional, precum si ce iti mentine moralul sau iti hraneste sentimentul de satisfactie profesionala. Esti genul de persoana animata de simtul datoriei sau mai degraba de dorinta de afirmare? Cat de mult esti dispus sa iti asumi riscuri in profesie? Care este disponibilitatea si efortul pe care esti dispus sa il faci in plan profesional? Cata importanta acorzi performantei si competentei? Te integrezi usor intr-un mediu profesional nou? Toate acestea sunt intrebarile pe care poate ti le-ai pus de multe ori si pentru care noi iti oferim raspunsurile aplicabile in cazul tau.

  • Cum cooperezi si cum te implici in profesie?

In ceea ce priveste maniera de indeplinire a sarcinilor, vei putea intelege ce implica gradul tau de initiativa, nevoia de ordine si capacitatea organizatorica. Sub aspectul disciplinei, te vom ajuta sa descoperi care este capacitatea ta de atentie, de concentrare, de fixare a scopurilor, de perseverenta si de punctualitate. La capitolul relationare profesionala, vei putea descoperi deschiderea ta spre comunicare, capacitatea de a-ti controla emotiile si de a gestiona conflictele. Tot aici, vei afla in ce masura esti un „jucator” de echipa si un individ motivat de sentimentul competitiei.

 

  • Planul educational. Deschiderea catre educatie, autoeducatie. Aptitudini, talente si pasiuni

In grupului, vei avea ocazia sa iti constientizezi aptitudinile, talentele, hobby-urile si pasiunile. Toate acestea sunt zonele in care tie iti este usor sa dobandesti noi cunostinte si sa te dezvolti. Pe langa acestea, exista si o serie de insusiri care iti usureaza sarcinile educative. Poti descoperi cat de bine sustinut esti de latura creativa si imaginativa, de inteligenta nativa, de intuitie si de curiozitatea intelectuala.  De asemenea, poti descoperi cat de inclinat esti tu catre a invata, atat prin educatia si suportul venit din partea altora, cat si prin autoeducatie si perfectionare pe cont propriu.

  • De acum, poti indrazni sa te consideri genial: afla care este segmentul de viata in care excelezi

Mai mult, te vom incuraja sa descoperi care este emisfera pe care o antrenezi preponderent si iti vom explica ce abilitati si atuuri rezulta din aceasta inclinatie. Si pentru ca impartasim credinta ca fiecare individ este genial intr-o anumita zona de activitate, te vom ajuta sa iti descoperi propria zona de genialitate. Poti afla daca excelezi la capitolul inteligentei: logico-matematice, vizual-spatiale, verbal-auditive sau muzical-ritmice, kinestezice-corporale, interpersonale sau intrapersonale. Descopera acele zone in care invantarea poate parea facila, iar rezultatele tale pot fi spectaculoase.


Citeste mai mult

  • Iti poti oferi sansa de a explora latura ta jucausa si copilaroasa

Prin intermediul psihodramei si jocurilor de rol ai ocazia sa descoperi care este relatia cu copilul tau interior. Vei afla cat de bine stai la capitolul imaginatie, creativitate si ce aptitudini si talente ai. Iti vom mai povesti despre trebuintele tale ludice, despre spiritul umoristic, de gluma, despre deschiderea ta spre activitatile recreative, de joaca, distractie si despre deschiderea ta spre zona muzicala, spre dans si sport.

 

  • Descopera structura temperamentului tau

Temperamentul este o trasatura psihica inascuta, despre care este posibil sa stii deja unele detalii. In functie de masura in care fiecare dintre aceste temperamente este prezent in structura ta psihica – poti fi mai degraba: sangvinic, coleric, melancolic sau flegmatic – tu dispui de un anumit nivel energetic si esti inclinat catre anumite forme de manifestare a acestei energii.

 

  • Care sunt laturile accentuate ale personalitatii tale?

In cadrul grupului, ai ocazia sa descoperi care sunt laturile accentuate ale personalitatii tale, adica acele caracteristici aproape omniprezente in actiunile tale, care confera unicitate comportamentului tau. Vei descoperi care sunt avantajele si dezavantajele acestor componente care te definesc si care pot lua forme diverse: componente paranoide, dependente, evitante, isterice, antisociale, schizotipale, histrionice, depresive si obsesionale. Desi din titulatura lor poti avea impresia ca toate aceste trasaturi au conotatii mai degraba negative, noi iti propunem sa descoperi complexitatea lor, insistand asupra atitudinilor constructive pe care ele ti le insufla.

 

  • Cat iti constientizezi si exprimi emotionalitatea?

Pentru ca planul emotional reprezinta sursa ta de energie, avand un impact decisiv asupra atitudinii tale fata de tine insuti, fata de ceilalti si fata de viata, iti vom da ocazia de a intelege ce rol joaca fiecare emotie si sentiment in viata ta, cum iti exprimi emotionalitatea si cat de mult o valorifici ca sursa de energie. Pe de alta parte, iti vom vorbi despre impactul sentimentelor de inferioritate asupra experientelor tale. Tot aici vei afla si care este capacitatea ta de mentalizare, cu alte cuvinte, capacitatea de a fi constient de tine, de starile si de posibilitatile tale, precum si de a da dovada de prezenta de spirit in fata diverselor evenimente de viata.

 

  • Ce ascund buzunarele tale de autism si borderline?

Mergand spre profuzimile psihicului tau, iti revelam acele laturi care pot parea dureroase sau delicate, dar care, odata constientizate si acceptate, pot fi exploatate in favoarea ta. Astfel, vei descoperi care sunt buzunarele tale de autism, de borderline si de nevroza. Acestea iti vorbesc: despre capacitatea ta de a-ti constientiza emotiile si comportamentele ce decurg din acestea, despre modul in care te raportezi la ceilalti, despre cat de mult te lasi influentat de comportamentul altora, despre gradul de incredere in tine si in actiunile si deciziile tale, despre cat de mult oscilezi intre diferite emotii, respectiv despre cat de hotarat si capabil esti in luarea deciziilor.

 

  • Dar buzunarele tale de nevroza?

Mai mult, poti afla cat de autentic esti in atitudinile tale, cat de concentrat esti asupra partilor pozitive, respectiv negative ale realitatii, cat de relaxat esti in raportarea ta la viata si despre capacitatea ta de a-ti mentine atitudinile personale in ciuda presiunilor exterioare.

 

  • Ce mecanisme folosesti in apararea ta?

Tot in acest periplu al sondarii profunzimii tale psihologice, ai sansa de a-ti identifica modalitatile tale tipice de reactie si aparare in fata provocarilor vietii, prin identificarea si explorarea mecanismelor tale de aparare: clivajul, negarea, idealizarea, somatizarea, regresia, proiectia, reveria, introiectia, deplasarea, intelectualizarea, izolarea, rationalizarea, transformarea, refularea, umorul, reprimarea, ascetismul, altruismul, amanarea si sublimarea.

 

  • Succesul pe care il poti avea este dictat de potentialul de viata si capacitatea de constructie?

In grupurile de psihodrama, poti explora zona ta de energie, de vitalitate, speranta, capacitatea de a-ti face planuri, capacitatea de constructie si creatie. Ce importanta aloci trecutului si experientelor  din copilarie? Aceste concepte le poti descoperi cand vom aborda tema despre potential de viata, respectiv de moarte. Vei avea ocazia sa afli cat de mult esti inclinat spre a adopta o atitudine constructiva, incarcata spre a rezolva problemele in raport cu realitatile cotidiene si mediul profesional. Poti intelege care sunt segmentele in care tu ai mai degraba tendinta de a te autosabota si de a adopta o atitudine resemnata, delasatoare si panicata. Tot aici vom aborda si subiectul preocuparii tale fata de viata si fata de moarte, precum si zonele in care tinzi sa te lasi ghidat sau dominat de nesiguranta, temeri si frici, respectiv de o atitudine curajoasa, dar riscanta.

 

  • Comportamentele tale adictive si deviante – care sunt rolul si impactul lor?

Intrucat niciunul dintre comportamentele tale nu este intamplator, ne propunem sa iti prezentam pe larg intr-una din temele abordate la grup ce inseamna din punct de vedere psihic acele comportamente care au o pondere mai mare in activitatea ta de zi cu zi. Vom pune accentul pe comportamentele adictive – dependenta de alcool, tutun, cumparaturi, mancare, droguri – si pe cele deviante, tocmai pentru ca acestea au o incarcatura emotionala puternica si vorbesc despre unele nevoi mai profunde, pe care este posibil sa nu le fi constientizat pe deplin.

 

  • Fiecare segment corporal reflecta o latura a personalitatii

Fiecare segment al corpului reprezinta, in mod simbolic, o anumita sfera a vietii tale psihice, iar suferintele manifestate la un nivel sau altul vorbesc despre ariile in care exista conflicte psihologice nerezolvate. Orice afectiune somatica poate ascunde o serie de informatii despre structura ta psihica, despre atitudinea fata de tine, ceilalti si viata, precum si despre acele asteptari care par sa fi ramas neimplinite.

 

  • Stresul si conflictele psihologice asa cum transpar ele in bolile somatice

Incepand cu suferinte psihosomatice – diferitele tipuri de somatizari, tulburarile de apetit si hranire – si terminand cu afectiunile ce sunt, in mod uzual, atribuite unui dezechilibru fizic – afectiunile coloanei, stomacului, rinichilor, inimii si hormonale. Exista intotdeauna un substrat psihologic ce merita sa fie abordat pentru asigurarea unui tratament complex si cat mai eficient. In cadrul temelor abordate, iti vom da ocazia sa descoperi care este semnificatia psihologica a afectiunilor somatice de care suferi sau ai suferit la un moment dat. Si pentru ca stresul este o problema atat de mult abordata in zilele noastre in relatia cu starea de sanatate, iti vom oferi ocazia de a descoperi cum reusesti sa gestionezi tu stresul la care esti expus la locul de munca.

 

  • Nevoia de siguranta si laturile tale masculina si feminina

In cadrul atelierelor de dezvoltare personala si profesionala, analizam nevoile tale, cum este nevoia de protectie si securitate, capacitatea ta de adaptare, precum si vulnerabilitatea ta in fata situatiilor delicate. De asemenea, vom aborda si gradul tau de acceptare in raport cu laturile tale masculina si feminina, prezente ambele intr-un anumit procent in structura ta, indiferent daca esti barbat sau femeie.

 

  • Respectarea regulilor si relevanta aspectelor etice in viata ta

Indiferent de societatea din care faci parte, exista o serie de norme morale si sociale care ti-au fost insuflate inca de la o varsta frageda. Insusirea si respectarea acestor principii reprezinta esenta organizarii psihice a tale, adica acea instanta psihica moralizatoare care te ajuta sa distingi intre ceea ce este si nu este social acceptat. Vom descoperi impreuna, care au fost experientele timpurii care te-au ajutat in construirea integritatii tale, precum si ce inseamna eventualele tendinte spre rebeliune, furt sau vandalism. Mai mult, poti constientiza si cat de mult simti nevoia de dobandi control asupra propriei existente, cat pret pui pe modestie, constiinta, constiinciozitate, seriozitate si responsabilitate, ca valori de viata ce te ghideaza in sfera persoanala, sociala si profesionala.

 

  • Valori, traditii, moralitate si relevanta lor in viata ta

La capitolul valori si simt moral, iti vom vorbi despre sentimentele de vinovatie si importanta lor in viata ta. Vei vedea care este masura in care contezi in actiunile tale pe integritatea personala, pe sinceritate, pe autenticitate, sau, din contra, pe disimulare, manipulare sau perversitate. Poti descoperi daca esti genul de individ traditionalist, conventional, conservator, daca pui pret pe onoare, reputatie si o conduita etica ireprosabila, avand totodata ocazia sa afli de unde vin aceste inclinatii.

 

  • Cum te raportezi tu la planul material – la posesiunile materiale, caminul si corpul tau?

Poti descoperi cat de importanta este pentru tine nevoia de achizitie, de a acumula posesiuni materiale. Iti  vom vorbi despre relatia ta cu corpul, despre importanta acordata igienei intime, despre imaginea ta corporala constienta si inconstienta, despre complexele de inferioritate legate de corp, despre modul in care te raportezi la corpul si la caminul tau (aspecte aflate in stransa legatura), despre semnificatia psihologica a eventualelor handicapuri fizice. Mai mult, poti descoperi cum te raportezi tu la planul cromatic, precum si la ideea de a adopta un animal domestic (caini versus pisici).

 

  • Cat de mult investesti in aspectul fizic si in planul vestimentar?

Mergand in aceeasi directie, preocuparea pentru propriul trup, ne vom concentra asupra investitiei estetice in corpul tau. Aici vei descoperi o serie de explicatii despre tine pornind de la infatisarea ta, aspectul fizic real si ideal, de la importanta acordata prestantei, precum si de la stilurile vestimentare pe care tu le abordezi in mod uzual. Tendinta de a adopta o linie vestimentara mai degraba clasica, eleganta sau, din contra, extravaganta sau comoda nu este intamplatoare, ci indica anumite lucruri despre felul tau de a fi si structura ta psihica.

 

  • Relatiile cu prietenii si cunoscutii. Inteligenta emotionala si abilitatile de comunicare ca suport in relationare

In cadrul atelierelor personalitatii, te vom indruma sa descoperi cat de mult te sustine inteligenta ta emotionala in stabilirea si cultivarea relatiilor interumane (constiinta sociala). Vei afla in ce masura iti exprimi trairile afective in relatii, ai nevoie sa interactionezi cu ceilalti si sa simti ca apartii unui grup. Vei afla cat de mult pret pui pe comunicarea verbala si cat de usor iti este sa te exprimi prin cuvinte si prin limbajul corporal.

 

  • Cat de abila esti in a lega si in a mentine relatii?

Mai mult, poti afla cat de usor iti este sa legi relatii – in fapt, vei afla daca extraversiunea,  sociabilitatea si carisma te sustin la acest capitol – precum si cat de natural iti este sa le mentii. In acest sens, asertivitatea, empatia, optimismul, increderea in oameni, acceptarea sociala a ta si a celorlalti, toleranta, onestitatea si congruenta limbajului nonverbal si cel verbal, suportul emotional si dorinta de a ajuta, capacitatea de a asculta si de a oferi un feedback constructiv reprezinta acele resorturi pe care poti conta.

 

  • Poti descoperi cum te raportezi tu la sexualitate si la potentialul tau sexual

Din interpretarea testului tau de personalitate nu putea lipsi relatia ta cu sexualitatea. Noi iti propunem sa te aducem in relatie cu potentialul tau sexual, adica nivelul de energie sexuala, cu puterea ta de atractie si seductie, precum si cu tipul de pasiune sexuala pe care o inspiri. Aici vei putea sa intelegi cat de confortabil te simti in raport cu propria sexualitate si ce presupune aceasta raportare. Ai astfel ocazia sa iti constientizezi dorintele, asteptarile, nevoile constiente si inconstiente legate de sexualitate.

 

  • Poti intelege ce anume sta la baza conduitei tale erotice in relatie cu clientii, furnizorii si colegii

In cadrul grupului, iti poti intelege mai bine conduita erotica, precum si impactul asupra zonei profesionale. In cadrul acestei teme, iti vom vorbi despre tine din perspectiva maturitatii si a responsabilitatii, abordand subiecte precum: manifestarea intimitatii tale in cadrul echipei, respectul fata de colegi si conduita ta erotica in relatie cu clientii, furnizorii si colegii.

 

  • De unde vine placerea de a oferi cadouri sau inclinatia de a colectiona?

Deoarece noi credem ca multe din raspunsurile intrebarilor tale pot fi descoperite prin analiza evenimentelor din copilarie, te invitam sa descoperi cum ai traversat tu fiecare dintre stadiile psihosexuale (stadiile oral, anal si falic, etapa manifestarii complexului oedipian, perioada de latenta si stadiul genital). Maniera in care ai trait fiecare dintre aceste etape poate pune intr-o noua lumina, chiar revelatoare, atitudinea ta curenta. Aici poti intelege de unde vine placerea de a gati, spiritul gurmand, inclinatia catre a colectiona, placerea de a oferi cadouri, predispozitia catre diverse hobby-uri sau activitati.

 

  • Cat simti nevoia de a conta pe ceilalti si cat iti doresti sa fii independenta?

Vei avea ocazia sa poti identifica inclusiv nivelul tau de functionare sociala si masura in care investesti in construirea unei retele de suport social, in fapt, un grup de persoane in care poti avea incredere si pe care poti conta. Vei putea intelege care este nevoia de independenta, de a-ti implini potentialul propriu si de-ati asuma initiativa in diverse actiuni. Mai mult, vei putea descoperi cat de importanta este pentru tine spontaneitatea si autenticitatea in relatii.

 

  • Nevoia de prestigiu si de unicitate ca motor al celebritatii si a puterii

Dincolo de socializarea uzuala, te vom conduce si spre zona de celebritate, faima, putere si notorietate. Te vom indruma in a-ti descoperi propriile atitudini in raport cu ideea de a fi faimos, de a te bucura de un anumit statut social, de a avea parte de recunoastere sociala. Vei intelege astfel, cat de intensa si ce conotatii individuale iau in cazul tau nevoia de prestigiu, de stima publica si cea de unicitate.

 

  • Ai sansa de a-ti intelege si asuma inclusiv acele porniri de care nu te simti intotdeauna mandra

Pentru ca in orice zona a vietii tale exista si unele laturi de care esti mai putin mandra, despre care poate ca eviti de obicei sa vorbesti, ti-am construit o sectiune speciala in care poti confrunta aspectele tale delicate, fara a te simti judecat sau respins. Simte-te confortabil si chiar iluminat, constientizandu-ti propria inclinatie spre nonconformism si rebeliune, respectiv spre supunere excesiva, nevoia de agresivitate, gradul de iritabilitate si excitabilitate, nevoia de exhibitie si de a fi in centrul atentiei cu orice pret.

 

  • Poti descoperi de unde vin eventualele tendinte de a-i insela, minti si abadona pe ceilalti

Mergand chiar mai adanc in forul tau interior, iti poti confrunta propriile tendinte spre neascultare, nesupunere si opozitie, inclinatiile agresive pasive si active. Mai mult, poti intelege de unde vin nevoile de a minti, de a fura sau de a abandona relatii si lucruri, in cazul in care te confrunti cu ele.

 

  • Felul in care reactionezi la critica iti influienteaza viata

Nonconformismul, inclinatia catre anumite profesii, modul in care reactionezi la critica, predispozitia catre a te stresa, discernamantul, sunt comportamente influentate de intensitatea prezentei acestor caracteristici anale in viata ta. La aceasta tema vei afla ce anume sta la baza comportamentelor tale care tin de a conduce, a controla, a ordona, a fi liber si a te stresa.

 

  • Relatiile familiale si parentale. Poti descoperi ce influenta a avut asupra ta familia de origine

Deoarece este o tema importanta care are mare impact in partea profesionala vom aborda si relatia cu familia de origine. Vei putea intelege cum si-a pus amprenta mediul socio-cultural asupra valorilor, credintelor si atitudinilor tale, precum si care a fost contractul narcisic (mandatul transgenerational), adica misiunea primita de la familia ta de la cele mai fragede varste. Te vom ajuta sa intelegi ce impact au avut asupra ta intamplarile dintr-o copilarie armonioasa, dar si eventualele tentative de abandon, maltratare psihica si fizica, precum si posibilele experiente depresive. Vei putea intelege mai bine ce presupune un sistem relational familial, in care sunt vizate atat familia de origine, cat si  cea in curs de formare. Mai mult, ai ocazia sa descoperi legatura dintre modul in care iti traiai lacomia, invidia si rivalitatea in relatiile fraternale si modul cum experimentezi aceleasi trairi  in relatiile tale adulte. Toate aceste experiente au impact in felul in care te comporti in cadrul echipei.

 

  • Cat de bine sunt corelate familia si cuplul ideale cu cele prezente, reale?

In aceeasi directie, vei putea descoperi cum climatul si atmosfera din familia de origine au un impact asupra cuplului si familiei pe care le formezi tu in prezent. Vei putea identifica modelul de atasament invatat in copilarie si impactul acestuia asupra relatiilor de cuplu si familiale curente. De asemenea, poti intelege cat de bine sunt corelate cuplul si familia ideale cu cele in curs de constituire, prezente, ce fel de relatii tinzi sa dezvolti cu copiii tai, care sunt asteptarile si investia familiale, dar si care este capacitatea ta de rezilienta, de adaptare la viata.

 

  • Poti descoperi nevoile tale de crestere personala si spirituala

In cadrul grupului, vei putea constientiza cat de mult iti doresti sa te descoperi pe tine (prin carti, terapie) si ce anume ti-a influentat dezvoltarea psihica (traume, conflicte, relatii armonioase). Tot aici, poti descifra relatia ta cu spiritualitatea, cu religia, divinitatea si vei intelege rolul paranormalului, parapsihologiei, capacitatilor premonitorii in viata ta. Tot aici, vei putea afla ce inseamna pentru tine puterea gandului si cat de mult te lasi influentat de gandirea magica (superstitii, credinte puternic subiective).

 

  • Avand o relatie buna cu tine, te simti capabil sa cresti si sa te maturizezi

Fiecare individ dezvolta o anumita relatie cu sine insusi si prin simplul fapt ca esti interesat de personalitatea ta si ai curaj sa vorbesti despre tine, spune multe despre dezvoltarea ta personala. Te simti confortabil in demersul de autocunoastere si autoperfectionare in masura in care te simti capabil de introspectie (de a purta un dialog intern constant) si in masura in care nu iti conditionezi respectul de sine de reusitele zilnice, ci stii sa te apreciezi pe tine, asa cum esti. Fireste, ti-ai fixat un ideal a ceea ce vrei sa fii, simti nevoia de a-ti implini potentialul si de a-ti afirma sinele, dar este important sa te cunosti suficient de bine pentru a nu te lasa doborat de orice nereusita. In cadrul atelierelor de dezvoltare personala si profesionala, poti descoperi cum te pozitionezi tu pe fiecare dintre aceste paliere si ce impact au acestea asupra vietii tale de zi cu zi.



Progamare

Cu pasiune pentru psihologie si drag de oameni,

Alina Iliescu





Cauta
error: Content is protected !!