Destinul nostru este creionat de investirea primita din familie
Scris de Alina Iliescu la 20 decembrie 2020
Investirea primita din familie ne creioneaza destinul in viata
- Investirea si asteptarile familiei de origine
Investirea familiala reprezinta comoara ce mai de pret pe care ne-o ofera familia inca de la nastere si cu care plecam la drum in viata. Felul in care suntem asteptati ca si bebelusi, iubiti, protejati, acceptati determina felul in care ne vom contura personalitatea, modalitatea in care ne vom integra in societate, ne vom alege profesia si partenerul de viata. Aceasta are legatura cu increderea noastra in noi insine, cu gradul de optimism si siguranta cu care vom face fata provocarilor vietii si cu modul in care vom reusi sa ne revenim dupa esecuri si dezamagiri. De la felul in care aratam, pana la atitudinea pe care o avem, cum ne simtim in corpul nostru si cum ne raportam la ceilalti toate au legatura cu investirea, contractul narcisic si mostenirea transgenerationala care o primim la nastere. Pentru a intelege mai bine vom da niste exemple fictive ca sa ilustram mai bine investirea familiala si efectele secundare care apar.
- Scenariul optimist: „Am asteptat asa de mult acest copil si a venit minunea”
Daca ai avut parte de o investire familiala buna, ceea ce inseamna ca inca de la inceput parintii te-au planificat, s-au gandit la tine, si-au imaginat cu o sa fi si s-au bucurat perioada de sarcina cu tine. Ti-au pus un nume, s-au pregatit pentru tine si te-au asteptat cu emotii si mult entuziasm inseamna ca ai mai mult potential de viata, o relatie buna cu tine si esti o persoana optimista. Imi aduc aminte de un cuplu timid care statea pe canapea tinandu-se de mana si povestindu-mi ca de 8 ani tot asteapta un copil si au incercat toate metodele inclusiv inseminare artificiala si nu a functionat. Iar acum dupa 2 ani de terapie si o vacanta relaxata tocmai au aflat ca sunt proaspeti parintii. Am avut norocul sa fiu alturi de ei pe toata perioada sarcinii si dupa. Alexandru este un copil vesel, iubitor si constructiv. Ceea ce ma duce cu gandul la cat de importanta este investirea copilului care urmeaza sa vina si cum aceasta poate influienta atat de multe lucruri in viata nostra.
- Cand nu esti un copil dorit iar mama a vrut sa te avorteze
Parintii unui baietel de 9 ani se plang ca nu se pot intelege cu el. „De cand s-a nascut a fost asa de plangacios si rau, mari probleme am avut cu el iar boala asta ii pune capac”. Din momentul in care parintii lui Teo au aflat de sarcina l-au investit ca o sa fie un copil problema, incapatant si obraznic iar acum el nu face altceva decat se comporte asa cum i s-a cerut. ”Si din cauza lui sotia a avut o sarcina toxica, a vomat intru-una si i-a fost mai tot timpul rau” povesteste tatal. „Da, mi-am dat seama ca o sa fie o pacoste inca din burta si s-a nascut si prematur” spune mama dezamagita. Eu ma gandeam cum sa le povestesc despre investire si asteptarile pe care le au de la Andrei.
- Conflictul identitar initial apare constant in jocul de-a abandonul
Cand a aflat ca este insarcinata Andreea si-a facut toate planurile necesare ca sa avorteze, insa cand a ajuns in cabinetul medicului s-a razgandit. Geo, tatal ii reproseaza si acum ca el a fost pus in fata faptului implinit si ca nu si-a dorit ea ca sa pastreze copilul. De altfel in certurile lor apare frecvent aceasta poveste: « daca il avortai nu ne mai chinuiam nici noi si nici el cu aceasta boala ». Certuri la care Teo asista fara se schiteze nimic pe fata, ca si cum aceasta investitie familiala deficitara ii este foarte cunoscuta. Teo este un baietel care sufera de o boala incurabila.
- De unde apare nevoia de a salva animalele abandonate pe strada?
In multe povestiri ale unei paciente care a avut o istorie similara legata de avort apare dorinta de a se salva: « eu simt nevoia sa salvez toate animalutele neajutorate, sa ii ajut pe toti din jurul meu, imi dau seama acum de acest lucru, cred ca de fapt ma salvez pe mine la infinit ca sa nu fiu avortata. Toata viata mama mi-a reprosat ca am fost un copil dificil si mai bine ma avorta. A si incercat cu leacuri babesti insa nu a reusit. »
- De ce este asa de importanata investirea care reprezinta o parte din contractul narcisic?
Contractul narcisic sustine ca fiecare persoana vine pe lume fiind investita simultan din viata psihica, din societate si din succesiunea generatiilor, fiind purtatoarea unei misiuni: sa asigure continuitatea familiei din care face parte. Prin contractul narcisic unui copil i se da un nume, un rol, viata, ingrijire, crestere, educatie, tandrete si i se cere sa adere la valorile familiei sa aiba o pozitie fata de ele, sa primeasca mostenirea fantasmatica si traumatica a familiilor de origine (asteptarile, dorintele si temerile) ale ambilor parinti si sa le elaboreze mai departe.
- E important sa simti ca faci parte din familie, « sunt grasa ca parintii mei »
Adriana a trait o dezinvestire masiva, radicala care a lasat urme in inconstient sub forma de goluri psihice pe care simte nevoia obsesiva sa le umple mancand mai tot timpul. Bulimia este prezenta in viata ei de mic copil. « Parintii, sunt ambii supraponderali si bulimici, asa simt si eu ca fac parte din familie » spunea pacienta intr-o discutie despre mancare. Nevoia de a fi loiala investitiei si asteptarilor parintilor, copii vor sa semene fizic cu parintii. Cu cat sunt mai asemanatori cu atat se simt ca apartin mai mult familiei. Nevoia de a fi inclusi si de a apartine grupului familial primar.
- Mandatul transgenerational – misiunea ta inconstienta
La venirea pe lume a unui copil, „mandatul familial transgenerational” ii este transmis prin intermediul „contractului narcisic”. Asa cum primim o mostenire genetica, la fel primim si o mostenire psihica venita de la stramosii nostri. Prin acest contract, parintii inscriu copilul in succesiunea de generatii si in grupul familial. De asemenea, ii aloca o pozitie si o functie prestabilita in raport cu parcursurile care l-au precedat, recunoscandu-l si investindu-l ca mostenitor. Purtator al misiunii de a asigura continuitatea grupului, copilul este insarcinat ca, la randul sau, sa investeasca mandatul (mostenirea psihica), pastrand legatura, asigurand idealurile familiale, transmitand mai departe copiilor lui aceasta mostenire informationala.
- Uneori mandatul familial poate fi greu de indeplinit
Mai pe inteles, mandatul familial transgenerational se refera la misiunea inconstienta pe care parintii o atribuie copilului la nastere: de a repara ceva, de a tine un secret, de a perpetua ceva din acele familii. Copilul are o misiune in cadrul familiei: de a realiza ceva care nu este spus si care se manifesta la nivel inconstient. In ce consta aceasta misiune de obicei descoperim de-a lungul vietii, dar aceasta „misiune” poate fi uneori greu de indeplinit pentru copil. Sunt situatii in care el va fi constrans sa renunte la propriul vis sau chiar sa nu indrazneasca sa isi faureasca unul, doar pentru a putea satisface dorintele si nevoile neimplinite ale parintilor, care il impovareaza cu acest mandat. „Eu imi doresc sa se faca medic si o sa de-a la facultatea de medicina, nici nu concep altfel” imi spunea mama unui adolescent intr-o sedinta in timp ce el se uita la ea cu o privire indiferenta. Sunt multe cazuri in care copii sunt impinsi de la spate sa realizeze de fapt visurile parintilor.
- Un mandat transgenerational plin de secrete
Atunci cand contractul narcisic este problematic, investitia familiala deficitara si dezradacinarea masiva creeaza un mediu neprielnic pentru copilul nou venit in familie. Astfel materialul psihic familial a fost telesopat, transmis in stare bruta, fara sa fie transformat si metabolizat. Familiile apeleaza la terapie pentru a reusi ca patrimoniul psihic familial sa fie transmis intergenerational, adica primit de o generatie, memorizat, istoricizat, transformat, elaborat si transmis noii generatii. Si incepand de la ei lucrurile sa se schimbe, sa se mai golesca si elaboreze din acest prea mult venit din urma.
- Cand investirea copilului este deficitara boala poate fi vazuta ca o solutie salvatoare
Sunt momente cand boala unui copil il ajuta sa primesca acea atentie si investire de care nu au avut parte la nastere. Daca copilul are o relatie buna cu boala atunci beneficiaza de lucrul cel mai de pret, investitie fizica si psihica, ceilalti sunt interesati de el si le pasa. El poate avea cumva acces la mai multa investire din partea tuturor ca sa repare ceva ce nu a primit de parintii lui de la inceput. « Fetita mea este mai tot timpul bolnava si medicii nu reusesc sa ii puna un diagnostic » imi povestea Maria intr-o sedinta. Boala poate fi o alegere inconstienta pentru a primi mai multa atentie, asa existi pentru persoanele importante si esti mai protejat.
- Investitia masculina a Costelei
Costela are o atitudine masculina, haine baietesti si o voce groasa aproape masculina. Asta tradeaza investitia masculina care a primit-o din familie, ea a fost al treilea copil iar parintii au crezut ca este baiat, dupa ce a nascut-o au acceptat cu greu ca este fata. Mult timp i-au spus Costelus, si au tratat-o ca pe un baiat. Poate acesta este si motivul pentru care Costela nu simte nevoia sa se macheze, sa se imbrace feminin si are o atitudine mai autoritara. In plus, Costela in orice relatie simte nevoia inconstienta sa insele asteptarile, deoarece a inselat asteptarile initiale ale parintilor. Si asa se pliaza inconstient pe investirea care a primit-o. De obicei in relatia cu cei doi baieti si cu sotul simte nevoia sa ii castreze si este dominatoare si agresiva cand este contrazista sau cand nu fac cum isi doreste ea. « Eu sunt cocosul in aceasta casa daca nu fac cum zic eu ii mananc cu fulgi cu tot » povesteste Costela plina de satisfactie.
- Cand dorintele si asteptarile parintilor sunt mai importante decat ale tale
In familia Costelei apare dezvoltarea unui plan de viata realizat dupa prescriptiile familiei de provenienta (sau ale unui anumit filon transgenerational) care impiedica punerea in aplicare a deciziilor proprii de evolutie (ei au devenit „marionetele” filonului familial prin aceste prescriptii, inconstient developeaza dorintele persoanelor semnificative din familie si astfel nu se afla pe propriul destin). Neasumarea identitatii de sex – rol al Costelei, absenta confirmarii de catre parinti (sau de catre filonul transgenerational) a acesteia si excesul polului masculinitate.
- „Imi este greu sa isi gaseasc locul si sunt intr-o continua cautare”. Cum te poti simti singur in familia de origine?
„De cand ma stiu am avut m-am simtit strain in acesta familie, poate m-au incurcat la nastere” imi povestea intr-o sedinta Daniel. Daca uneori simti ca nu apartii familiei din care faci parte, ca nu le impartasesti suficient valorile si nu iti este clar care este rolul tau in acest cadru. Ai avut cateodata sentimentul ca esti intrus in familia ta, iar in prezent, din teama de a nu retrai acest sentiment, poti ezita sa intri in relatii prea profunde cu persoanele din jurul tau.
- De unde provine sentimentul tau de singuratate?
Refuzul inconstient al identificarii cu stramosii intrerupe transmiterea la nivel transgenerational a mandatului familial si a misiunii inconstiente. Atunci te poti simti dezradacinat, singur, abandonat si poate aparea nevoia impetuoasa de a pleca din locul in care te-ai nascut pentru a incepe o noua viata in alta parte, poate in alt oras sau alta tara. Nevoia de a avea parte de o noua sansa, un nou inceput, o noua viata si o noua investitie te poate determina sa pleci cat mai departe, sa te eliberezi de aceasta incarcatura pentru a putea alege sa traiesti asa cum simti, cum iti doresti. Si aici putem exemplifica ca atat de multe persoane care pleaca din tara de origine in tari straine pentru a incepe o noua viata.
- De ce poti pierde sentimentul de siguranta din familie?
De asemenea, anumite situatii de traumatism familial sau colectiv (secret al unei filiatii, incest, moarte, viol, razboi, exil sau deportare) duc la pierderea sentimentului familial de siguranta. Astfel, transmiterea transgenerationala si maturizarea psihica care decurg din aceasta sunt blocate, pentru ca sistemul familial trebuie sa se apere de o lume abuziva si amenintatoare. Iar daca stam si ne gandim la istoria familiilor nostre cred ca se gasesc din toate traumele in diferite combinatii.
- Asa apare si oaia neagra a familiei
In general, intr-o astfel de familie, cel care adopta un comportament sau un stil de viata diferit devine „oaia neagra”. O astfel de persoana este de cele mai multe ori neinteleasa sau marginalizata de catre familie. Ea se mai numeste si depozitarul sau „cosul de gunoi” al familiei. „Pot construi pana la un punct, dupa care parca totul se naruie” spune Anton. Toate aceste lucruri au legatura cu investitia pe care ai primit-o de la familia ta. Fiind deseori acuzat pentru aspecte negative si primind reprosuri, ajungi sa te indoiesti ca esti capabil si de lucruri bune si astfel esti tentat sa nu le duci la bun sfarsit. Astfel, poti avea tendinta sa accepti cu dificultate aprecieri pozitive la adresa ta si chiar increderea celorlalti in tine.
- Purtatorul « port – rusinii » familiale
Anton joaca rolul de continator individual, mostenitor al rusinii familiale inconstiente. « Am resimtit in mod repetat rusinea originilor familiale. Nu sunt mandru din ce familie provin. Cum sa spun ca sunt tigan, voi fi iar marginalizat, mai bine mint si spun ca sunt turc ». O identitate ranita care pare imposibil de reparat.
- « Nu imi place sa muncesc prea mult », spuse Geo intr-o sedinta
O alta oaie neagra din perspectiva parintilor. Geo este om de afaceri, asa spune el. De cand a intrat in terapie pana in urma cu un an nu a muncit constant, « fac diverse combinatii din care sa scot bani repede ca nu imi place sa muncesc prea mult » dupa cum spunea el intr-o sedinta. Nu-i plateste pensia alimentara copilului pentru ca nu are bani si tot timpul vine sa se imprumute de la fosta sotie, bani care nu-i mai returneaza. Este un tip inteligent, de aceea, tot timpul reuseste sa intermedieze diverse lucruri din care isi asigura un venit. Una dintre discutiile lui preferate este despre cum face el bani usor.
- « Sunt ani pe care nu vreau sa mi-i amintesc », povestea Andreea despre adolescenta ei
Alt exemplu unde apare nevoia de a insela asteptarile. Complex Oedip neelaborat: « mi-am inceput viata sexuala la 13 ani si jumatate, de la 10 ani am stat cu fratele meu care avea 16 ani singuri intr-un apartament din Braila, apoi parintii ne-au luat in Spania unde am locuit cu ei ca sa ne fereasca de droguri si de alte rele deoarece locuiam intr-un cartier infect plin de infractiuni si tigani. Parintii au plecat in Spania cand eu aveam 8 ani. »
- Adolescenta petrecuta ca amanta, ’’am fost a treia roata la caruta multora’’
‘’Am avut foarte multe relatii sexuale cu multi barbarti casatoriti, nici nu le mai stiu numarul’’ completa Andreea intr-o sedinta. « Ma simteam ca intr-un carusel, asa de drogata, beata si fara repere eram », a fost printre putinele lucruri pe care l-a povestit despre perioadele preodolescentei si adolescentei. In acea perioada a ajuns de foarte multe ori in coma alcoolica la spital. « Am avut foarte multe relatii sexuale dar nici una asa cum mi-am dorit. Nu stiam ce caut. De cand mi-am inceput viata sexuala pana la 18 ani am avut vreo 14 relatii cu barbati insurati mai in varsta, au fost mai multe aventuri dar nu mai tin minte numele tuturor, doar de acestia imi amintesc ».
- Nevoia inconstienta de a repara investitia initiala
« Am simtit foarte multa vinovatie dupa aceea, cand am mai crescut. Atunci mi se parea ca tot ce fac e bine. Am tot cautat tatal ideal. O singura relatie a fost mai apropiata de ce cautam, restul esecuri. Am chiulit foarte mult de la scoala, la 13 ani eram singura din scoala care venea vopsita. Am fost oaia neagra a clasei, tot timpul eram la petreceri cu multa bautura, sex si droguri. Acum imi dau seama ca am tot cautat barbati casatoriti care aveau si copii deoarece cautam acel tata bun care sa imi fie aproape si ma iubeasca si pe mine ».
- Acorda-ti dreptul la iubire
Singuratatea resimtita, probabil, prea timpuriu in viata te face acum sa fii nesigur de tine, sa nu ai incredere in ceilalti si pare ca te astepti sa fii parasit in orice moment. Neincrederea Andreei ca va gasi pe cineva care sa o iubeasca. « Am cautat un barbat care sa nu ma judece niciodata pentru familia pe care o am, imi e rusine cu ea. De asta l-am ales pe Geo ca si el avea problemele lui si trebuia salvat ».
- Incredere in sine are legatura cu investirea familiala
Stima de sine sau iubire de sine scazute: in primele sedinte Teodora statea pe canapea cu genunchii la gura, apoi coboara pe covor si spune despre ea un nimic (explicatia ei « se simte ca o buruiana de care nimeni nu are nevoie, care creste singura pe marginea drumului »). In schimb, sotul, Iulian monopolizeaza trei sferturi din canapea. Neincredere in ea si in fortele proprii: « ori de cate ori ma apuc sa fac ceva niciodata nu termin, nu pot face nimic singura, am nevoie de cineva care sa ma sustina tot timpul ».
- Valorile familiei de origine, varful de munte care trebuie cucerit
Valorile si miturile unei familii ii confera acesteia o identitate specifica si ii fac pe membrii sai sa simta ca ii apartin. Asteptarile familiei reprezinta un semn al faptului ca te investesc, ca te recunosc ca urmasul lor si ca vor ca tu sa continui traditiile familiale si sa transmiti mai departe mostenirea transgenerationala a familiei: povestile familiei, miturile, suferinta ei, toate fantasmele, dorintele si temerile familiei, constiente si inconstiente. Pentru fiecare copil este importanta atat apartenenta la timpul si spatiul specific varstei sale si a societatii in care traieste, cu alte cuvinte apartenenta in familia actuala si in relatiile cu cei care sunt pe aceeasi linie generationala, cat si cunoasterea radacinilor transgenerationale si a familiilor dinaintea familiei sale.
- „De cand ma stiu mi-au cerut sa fiu copilul model. Este o povara pentru mine”
„Si am incercat sa fac totul asa cu isi doresc ei si sincer oricat m-as stradui tot nu este suficient. Nu stiu daca vor fi vreodata multumiti de mine. Ce imi doresc este sa spuna ca sunt mandri de mine. Oare cer prea mult de la parintii mei?” povestea Diana cu ochii inlacrimati. Cat de pregatiti erau parintii cand ai venit pe lume? Oare poti fi pregatit vreodata suficient pentru un copil? Ei si-au dorit baiat sau fata? In anii trecuti, inexistenta posibilitatii aflarii sexului copilului inainte de nastere putea crea asteptari a caror neindeplinire are repercursiuni toata viata. Putem observa asta si in cazul Dianei care munceste mult sa fie copilul perfect ca sa isi multumesca parintii.
- Relatiile problematice cu parintii si familia
Relatia deficitara cu parintii « cu tatal meu nu m-am inteles niciodata, nu pot spune ca am avut vreun fel de relatie, parca era inexistent mai tot timpul, era ca un fel de copilul mare al familiei si era plecat in general mai tot timpul. Cred ca a inselat-o pe mama de multe ori. Nici nu m-as mira la cat de rea de gura si neingrijita era ». Oana, cea care povesteste a ales acelasi tipar, un sot si un tata pentru copil care e aproape inexistent, pe care il castreaza si il invalideaza de cate ori are ocazia, care este mai tot timpul plecat. Relatia deficitara cu familia de origine, parintii, fratele: « regret ca nu m-au iubit si nu m-au protejat asa cum am avut nevoie », « fratele meu a fost tot timpul mai razvratit si le-a spus ce il durea, nu mai tin contactul cu el pentru ca sincer mult timp mi-a fost frica ca voi face si eu cancer, m-am ferit de el sa nu intru in contact cu toata suferinta lui, am avut grija de el prea mult, cand era copil si m-am saturat sa ii fiu mama». La maturitate apare nevoia de a pleca si a rupe legaturile.
- Astepti ca celalalt sa te iubeasca ca sa te poti iubi si tu
In sinea ta, adesea se poate sa te indoiesti da faptul ca meriti sa fii iubit si, din aceasta cauza, relatiile de cuplu devin dificile. Ai tendinta ori de a te lipi de partener, de a dori fuziunea simbiotica de care aveai nevoie in relatia cu mama cand erai bebelus, ori de a evita orice relatie intima de teama ca ai putea fi abandonat din nou. Iti este greu sa te lasi iubit si sa acorzi incredere oamenilor. Calitatile tale nu sunt chiar atat de greu de sesizat pe cat crezi tu si – ceea ce probabil iti va veni greu sa crezi – poti fi iubit pentru ceea ce esti. Atunci cand simti iubirea cuiva tinzi sa devii suspicios sau chiar agresiv. Cauti iubirea, iar cand ti se ofera, nu stii cum sa o primesti, ce sa faci cu ea. Ne obisnuim greu cu lucrurile care nu ne sunt familiare.
- Frica de abandon si de separare apare constant
Frica de abandon si dependenta, apar constant in aproape toate sedintele ei: ’’mi-e frica sa stau singura, cand am pe cineva langa mine dau totul ca poate asa imi va intoarce si el ceva, asa am facut intotdeauna cu barbatii din viata mea. Sufar foarte mult cand cineva ma dezamageste. Am tendinta daca nu ma simt confortabil, sa abandonez. In plus simt nevoia sa salvez pe oricine are nevoie de ajutor’’ imi relata intr-o sedinta Ela.
- Incapacitatea de a fi fericiti
„Nu ma pot obisnui cu fericirea, in scurtele momente in care ma simt bine simt ca nu o merit si imi este prea frica ca va trece repede. Parca nu ma pot bucura cand se intampla ceva bun”. Impiedicarea, blocarea inconstienta a manifestarii naturale a fericirii, a starii de bine (Iulia si Teo au in scenariul de viata aspecte neintegrate de care se simt vinovati, nu se pot ierta si atunci se autopedepsesc, se autosaboteaza sau nu-si permit sa fie mai sanatosi, mai linistiti si mai fericiti).
- Nevoia excesiva de a exista
La unii membrii ai unor familii apare nevoia excesiva de a fi in centrul atentiei, de a fi vizibili (dezvoltate pe trauma abandonului, este ca si cum membrii traduc inconstient ca a fi invizibil pentru parintii care nu i-au vrut si, astfel, manifesta simptome: gen atacuri de panica, anxietate, depresie, ipohondrie (cu tot felul de somatizari) care dezvolta vizibilitatea si atrag atentia asupra lor in mod constant).
- A pierde sentimentul de a exista este chiar mai rau decat a muri
Intr-o sedinta izbucnind in lacrimi Anda spunea: « tot ce imi doresc in viata este sa contez si eu pentru cineva ». Principalul pericol pe care il simte ea este acela de « nefiintare », ea se apara de groaza de a nu exista, care este diferita de frica de a muri. De aceea oriunde merge se imbata foarte repede ca altfel nu are tupeu si isi face de cap. « Azi noapte iar m-am imbatat si nu inteleg de ce nu ma pot abtine ».
- Generatii inversate – cum si de ce?
In copilarie exista posibilitatea in familii ca unii copii sa fie tratati ca niste adulti si astfel sunt nevoiti sa se descurce singuri. Este probabil sa fi resimtit un fel de inversare a generatiilor: in contextul in care ai fost nevoit de mic sa devii adult, sa iti asumi responsabilitati nepotrivite pentru varsta ta, iar parintii au fost ca niste copii mai mari, de care tu a trebuit sa ai grija. Poate ai fost pus in situatia sa te maturizezi mult mai repede decat alti copii si sa dai piept cu greutatile vietii la varste prea fragede si asta te-a privat de a te bucura de copilarie atat cat ai fi vrut.
- Cum iti poate influenta inversarea generatiilor dezvoltarea psihica si emotionala?
De asemenea, este posibil sa fi jucat un rol parental si fata de fratii tai, in locul parintilor indisponibili din diferite motive. Inversarea generatiilor din punct de vedere psihic se produce atunci cand la nivel inconstient membrii familiei nu isi asuma rolul pe care il au (parinte, fiu, bunica), deoarece nu se simt pregatiti pentru asta, dintr-un motiv sau altul. Atunci, alt membru al familiei preia rolul respectiv. Asumarea unor roluri neadecvate varstei biologice poate obosi si incarca psihic un copil. Aceasta confuzie intre persoane si roluri din familia de origine pot bulversa reperele de care este nevoie pentru integrarea si relationarea sociala.
- Granite difuze
In multe familii, un parinte, in general, mama doarme alaturi de copil pana la varste mari ale acestuia. Cum s-a intamplat si in urmatorul caz in care Sandu a dormit in patul mamei de cand s-a nascut chiar daca avea camera sa. Manipularea emotionala a parintilor cu granite difuze, care traiesc viata copiilor lor si nu se pot separa emotional, transmit incostient copilului mesajul incompetentei lui in a se descurca singur, in a face fata unei competitii, in a reusi sa fie independent. Iubirea este conditionata („ori faci ce spun eu, ori imi iau mana de pe tine, pierzi contactul cu mine, cu sprijinul meu si nu mai esti iubit”), dependenţa se instituie, iar eliberarea nu se poate face fara costuri emotionale pentru ca in situatia asta copilul se reintoarce sa caute confirmarea. Daca nu o va gasi la parinti, o va cauta la personajele substitut ai acestora sau in anumite fatete ale eu-lui care reprezinta imaginea lor introiectata.
- Regresia lui Mateo la o varsta mai mica
Acesta a fost unul din lucrurile pe care le-am observat la Mateo cand a intrat in terapie, avea 3 ani si jumatate insa din punct de vedere psihic si emotional parea regresat pe la 1 an jumatate, statea tot timpul lipit de mama, nu putea sa aiba un contact vizual cu mine, vorbea pitigaiat cu o voce de bebelus. Inca nu vorbea fluent, mergea doar cu mama de mana si inca doarme cu mama. Aceste aspecte conduc la dependente emotionale si fuzionarea granitelor care provoaca patologii comportamentale nevrotice. Astfel deciziile de crestere sunt luate greu si se ajunge la decalaje mari intre varsta cronologica si varsta emotionala.
- Teo este porta – vocea familiei
Boala rara a unui baiat de 10 ani declanseaza criza familiala ca expresie a unei suferinte care priveste familiile extinse in ansamblu. Dolii patologice, sinucideri, razboi si traume de razboi, foamete, cancer sunt cateva din suferintele incriptate in transgenerationalul acestei familii. Iulian se comporta foarte firesc ca si cum ar recunoste ca tot ceea ce vine spre el nu este al lui personal ci vine de mai departe. El detecteaza si expliciteaza fantasmele inconstiente care vin din familie prin intermediul desenelor din timpul terapiei.
- Cand a face doliu este imposibil
Atunci cand transmiterea – mostenire a familiei poate fi astfel perturbata, iar copilul resimte asta ca un abandon sau o insingurare, se intampla, disparitia brusca, imprevizibila a unui membru al familiei se poate transforma intr-o trauma la nivel familial, deoarece familia in sine nu poate concepe sau da un sens celor intamplate. Functia de continere a familiei esuiaza si asa apare pielea psihica sparta.
- De unde poate aparea nevoia de a te imbraca in negru
Copilul nu poate intelege real notiunea de moarte, dar in schimb isi poate construi frica fata de aceasta prin prisma urmarilor pe care le percepe observandu-i pe membrii familiei. De exemplu, este posibil sa fi existat in familia ta cazuri de copii care au murit de mici, copii avortati, sarcini pierdute, membri care au murit subit, disparuti etc. De aici poate aparea nevoia de a te imbraca mai mult in negru si de a prefera tinutele inchise la culoare. Sunt copii care prefera sa deseneze doar cu negru.
- ‘’El este primul baiat care a supravietuit din generatia mamei mele, si era cat pe ce sa il omor si pe el’’
’’Baiatul care a supravietuit’’ aceasta este o parte din mostenirea lui transgenerationala a lui David. Primul baiat pe linie materna, in rest toti au murit, dupa ce s-au nascut sau la diferite varste. Nici la el medicii nu stiu cat va putea supravietui cu aceasta boala rara pe care o are. Parca boala il protezeaja ca sa nu fie omorat.
- Boala ca momeala, un fel de pacalire a vidului
In aceasta familie continatorul familial este gaurit, apare o hemoragie narcisica din ambele familii de origine si astfel isi face prezenta vidul. Boala copilului apare ca un simtom al vidului. In cazul Elizei simtomul momeala de tipul bulimiei, creioneaza o clinica a vidului interioritatii imaginii corpului, un fel de forma de implozie a vidului. La Geo felul lui de a stapani suferinta de nespus a vidului psihic s-a produs prin tentativele de sinucidere din adolescenta.
- Legatura tata fiu si golul transgenerational
Legaturile de atasament deficitare aduc in lumina un gol legat de doliu transgenerational care se rasfrange asupra legaturii tata fiu. In paralel, simtomul este legat si de traumatismele istorice si sociale legate de procesul de dezradacinare si migrare a parintilor. Implica violenta si lupta pentru putere, figurate ca prezenta si absenta pentru a deschide un drum de acces la simbolizare.
- Cand istoria familiala iti influenteaza destinul
Raportarea noastra la stramosi este dificila mai ales in cazul in care ei au fost generatiile care au interactionat cu razboaie, nesiguranta, saracia, iar acest lucru influenteaza legaturile de filiatie – rudenie. A fi parinte trimite la genealogie, la origini, la o identificare cu stramosii pentru a putea transmite mai departe istoria familiei. Dar cum te-ai putea raporta la stramosi, identifica cu ei daca au fost victimele unui razboi, sau ale suferintei? Acceptandu-i si identificandu-te cu stramosii care au traversat momente dramatice in viata lor, accepti in aceeasi masura si suferinta ca facand parte din mostenirea familiei tale. In mod inconstient, psihicul incearca sa evite ceea ce este prea traumatic si greu de dus din viata de familie.
- Lipsa a legaturilor, relatii absente, abandon si dolii nefacute
De mama ei Elena, povesteste ca era un copil din flori, asa cum l-a facut si ea pe Teo, si ca aceasta a avut 12 frati din mai multe casatorii ale mamei de care a aflat tarziu. Iar supararea ei cea mai mare este ca nu a fost niciodata recunoscuta de parintii ei. Ea a fost data imediat dupa ce s-a nascut la orfelinat si nu a mai avut legaturi cu fratii si surorile sale. Parintii ei au mai venit sa o vada de cateva ori insa asta a fost toata legatura lor. « Cea mai frumosa parte a copilariei mele, cea petrecuta cu mama. A fost singura care am simtit ca m-a iubit in felul ei, cu toate ca acum o vad destul de iresponsabila, odata era cat pe ce sa ma mor din cauza ei ».
- Felul in care noi creem si se ne raportam la relatii
La Daniela apare o nevoie mare spre independenta, o reprimare a propriilor nevoi de a se sprijini pe ceilalti si de apropiere, are o impresie ca nu are nevoie de nimeni. Afect care predomina: frica de apropiere, a fi sufocata si de a se contopi. In schimb la George apare in partea diametral opusa are multe relatii apropiate, evita responsabilitatile si independenta, se subordoneaza dorintelor si intereselor persoanelor semnificative, neaga sau rationalizeaza conflictele relationale, autoperceptie caracterizata de neajutorare, defecte si dependenta fata de altii. Toate aceste lucruri au legatura cu asteptarile pe care le au parintii de la noi.
- Buzunarele de autism au legatura investirea familiala
O descriere a starii mentale autiste in cazul Andreei: inteligenta, sensibilitate la starea emotionala a celuilalt, dispozitie la a resimti masiv suferinta depresiva, sadism, persecutie, gelozie posesiva, dragoste senzuala care impinge la cautarea repetitiva a unei « intimitati de suprafata », piele la piele, in bucuria si triumful posesiunii. Uitandu-se la Geo, Andreea usor fastacita ii spune cu o voce suava « imi place sa iti simt pielea lipita de a mea, as sta asa toata noaptea, nu inteleg de ce ma tii in brate doar cand ai un interes ». Geo fiind baietul ei de 4 ani, zambind ironic a schimbat subiectul incepand se vorbeasca despre desenul lui din acea sedinta.
- Cum se leaga perfectionismul de investirea familiala?
La Andreea apare dezvoltarea excesiva a perfectionismului si a controlului exercitat asupra propriei persoane, asupra altor persoane, asupra unor situatii (care de altfel sunt imprevizibile) si neasumarea tendintei firesti de schimbare (cautarea nevrotica a sigurantei creeaza nesiguranta; controlul excesiv al tuturor aspectelor vietii creeaza anxietate. Ea simte nevoia sa aiba pregatite mereu scenarii imaginare alternative, nu pentru ca ar fi necesare, ci pentru ca ele construiesc adevarate plase de siguranta care au insa costuri emotionale foarte mari: „sa nu-mi scape nimic”, „sa nu o prinda nimic nepregatita”). Pana si sedintele la terapie si le plateste in avans.
- In concluzie…putem indeplini acesta investire si contractul narcisic?
Acest contract si investirea sunt importante pentru ca ele definesc relatia cu familia. Asumarea si implinirea lor depinde si de optiunea personala din momentul in care le-am constientizat si ne-am dat seama ce implica ele. Insa noi suntem cei ce aleg sa respectam sau nu valorile preluate de la parinti si daca le transmitem sau nu mai departe. Acesta investire si contractul narcisic ne inscriu intr-o istorie, dar pot si sa ne inhibe actiunile si deciziile sau sa ne copleseasca si atunci actionam conform lor. Si inchei prin a va propune la fiecare dintre cei care citesc acest articol sa va ganditi la investirea primita din familie, la contractele voastre narcisice si moastenirea transgenerationala.
