- Ce ne propunem sa descoperim prin intermediul acestor intalniri?
Vom descoperi ca suntem unici si in acelasi timp, asemanatori celorlalti, ca nu exista o personalitate perfecta si ca toti avem partile noastre unde suntem geniali si excelam si parti la care vrem sa mai lucram. Ne vom folosi de joc, de roluri si oglindirea pe care ne-o ofera ceilalti membri din grup. Grupul va fi plasa de siguranta in care ne vom putea explora viata pentru a descoperi aspecte noi ale personalitatii, ale relatiilor in care suntem implicati, tiparele dupa care functionam, mecanismele de aparare pe care nici nu stim poate ca le folosim. Vom aplica orice aspect al activitatii de grup si al vietii ca o oportunitate pentru constientizare, schimbare si dezvoltare.
In calitate de participant la aceste ateliere copii vor putea:
- sa-si cunoasca, exerseze si asume constient rolurile si relatiile pe care acestia le au la scoala, liceu, facultate, in familie, cu prietenii si in alte grupuri;
- sa reuseasca sa le citeasca personalitatea celorlalti si sa ii inteleaga mai bine;
- sa-si dezvolte spontaneitatea si creativitatea, sa-si poata gasi solutii noi la probleme vechi, constientizand si deblocand resursele si potentialul pe care il au;
- grupul ofera acel loc unde pot veni constant sa iti descarce nemultumirile pentru a fi mai relaxati atat la scoala cat si acasa;
- jocurile de rol din cadrul atelierelor au ca scop o intelegere cat mai buna a noastra si a celorlalti si o rezolvare mai operartiva a provocarilor care apar zilnic;
- sa-si constientizeze valoarea personala, sa invete sa te accepte pe ei si pe ceilalti in mod neconditionat;
- sa dobandeasca o viziune pozitiva asupra vietii, sa invete sa traiasca cu bucurie;
- sa invete metode de a lucra cu ei si cu altii, pe care sa le foloseasca in viata de zi cu zi, in familie, la scoala sau cu prietenii;
- sa inteleaga cum gandesc si ce asteptari au parintii, colegii, prietenii si familia extinsa.
Cum evolueaza un grup de terapie pentru copii?
Grupul in care se utilizeaza terapia creativa, ca si oricare alt grup, trece printr-o serie de etape de dezvoltare, inainte de a atinge «maturitatea». Existe patru stadii de dezvoltarea, in evolutia grupurilor.
Este stadiul in care persoanele din grup afla despre sarcini, reguli, metode de lucru, persoanele se bazeaza pe lider si pe comportamente cunoscute. Grupul trebuie sa le dea impresia de siguranta. In aceasta etapa se strang informatii, date, care vor folosi apoi la crearea de subgrupuri. Se evita confruntarile si subiectele delicate sau foarte grave, discutandu-se mult despre definirea sarcinii si modul de abordare a acesteia. Trecerea la etapa urmatoare are loc atunci cand se renunta la evitarea conflictului.
Acest stadiu se caracterizeaza prin conflict si competitie. Apare cand membrii grupului trebuie sa-si modeleze comportamentul, ideile, convingerile, pentru a le face compatibile cu cele ale grupului, spre rezolvarea sarcinilor si atingerea obiectivelor propuse. Datorita acestor probleme, unii membri ai grupului manifesta un comportament de retragere in timp ce altii manifesta tendinta de dominare. Exista o multitudine de stari in interiorul grupului, acestea depind de stadiul in care se afla acesta, dar si de alti factori, interni sau externi. Entuziasmul, consensul, solidaritatea pot alterna cu furia, dezbinarea, desolidarizarea si destramarea.
In aceste momente dispar grupuletele, apare constiinta de apartenenta la grup, creste coeziunea intre membrii grupului. Problemele pot fi rezolvate in grup, cu participarea tuturor membrilor. Exista un real si eficient schimb de informatii intre toti membrii grupului. Creativitatea este mare, dar exista riscul rezistentei la orice tip de schimbari, datorita relatiilor intra-grup.
- Functionarea grupului de terapie
Nu toate grupurile ajung in aceasta etapa. Este etapa in care apare o interdependenta reala intre membrii grupului, putandu-se lucra la fel de bine individual, in subgrupe sau cu intreg grupul. Loialitatea si eficienta grupului sunt maxime. Identitatea grupului este completa, membrii sunt foarte siguri de ei si teama de schimbare dispare.
- Etapa de incheiere a grupului
Acestor patru etape li se mai poate adauga inca o etapa, care adeseori este trecuta cu vederea: etapa de incheiere a grupului. In aceasta etapa membrii grupului se concentreaza pe terminarea sarcinii, comportamentele de mentinere a grupului ocupand un loc secundar. Neluarea in consideratie a acestei etape poate duce la crize majore. Alteori grupul si-a dus la bun sfarsit activitatile, si-a atins scopul si prin urmare activitatile grupului trebuie sa se incheie. Ca si orice despartire si aceasta poate provoca durere, frustrari, pareri de rau. Aceasta etapa trebuie gestionata cu mare grija.
- Cum alegem cine face parte din grupul de terapie pentru copii?
Este bine ca membrii grupului sa aiba: un scop comun, varsta apropiata, aproximativ acelasi nivel de dezvoltare si aceleasi tipuri de probleme si preocupari. Marimea unui grup de copii trebuie sa fie un compromis acceptabil intre avantaje si dezavantaje. Cercetarile au dus la concluzia ca cel mai eficient grup din punct de vedere al participarii este acela format din 6 – 10 persoane. Din perspectiva atingerii unui nivel inalt de cunostinte si priceperi, grupul poate fi si mai mare.
- Cat de mare este influienta grupului asupra membrilor sai?
Uneori dorinta de a ramane membru al unui grup este mai puternica decat satisfacerea necesitati individuale. Astfel, membrii unui grup de copii isi pot limita productivitatea pentru a se supune normelor grupului. Nu numai grupul exercita actiuni modelatoare asupra membrilor sai, ci si invers. Uneori este suficienta schimbarea sau plecarea unui membru al grupului sau chiar doar a atributiilor acestuia, pentru ca intreg grupul sa sufere modificari foarte importante. Copii inteleg bine sa vorbeasca despre cooperare si lucrul cu colegii sau grupul de prieteni, insa adeseori lucrurile stau mai putin bine atunci cand este vorba de a pune toate acestea in practica. De aceeea in cadrul atelierelor personalitatii punem mult accent pe lucrul in grup.
- Ce rezultate are terapia in grupurile de copii?
Rezultatele se refera in general la intreaga personalitate a copilului si in particular la urmatoarele aspecte:
- Dezvoltarea capacitatilor de exprimare verbala si nonverbala a dorintelor, sentimentelor si trairilor;
- Respectul fata de sine si increderea in sine, antreneaza toleranta la frustrari;
- Strategii personale de rezolvare a problemelor si a conflictelor intra si inter-personale;
- Spargerea blocajelor emotionale, le permite copiilor sa-si exprime sentimentele, nevoile si parerile;
- Perfectionarea capacitatii de autocunoastere si autoacceptare, ii ajuta pe copii sa se cunoasca pe ei si mediul in care traiesc, sa stabileasca limite intre spatiul personal si cel social;
- Dezvoltarea valorilor morale si le formeaza o imagine de sine realista si pozitiva;
- Dezvoltarea capacitatilor cognitive (memorie, atentie, limbaj, gandire) a creativitatii si a spontaneitatii;
- Eliberarea de tensiuni, anxietati acumulate, stres, frustrari si sentimente negative si antreneaza functionarea armonioasa a mecanismelor de aparare ale Eului;
- Capacitatea de integrare in grupuri, ajuta astfel copii sa se prezinte si sa se descopere in fata colegilor, atunci cand sunt pregatiti, ajuta participantii sa invete unul de la altul, sa-si respecte colegii, ii ajuta pe copii sa invete sa lucreze in echipa;
Principalele tehnici creative utilizate in lucrul cu copii
- Desenul si pictura folosite ca mediatori in lucrul cu copii
Copilul in desenul sau “povesteste” grafic depre cum este viata lui, despre preocuparile sale, fricile si momentele fericite, fara ca aceasta sa includa in mod necesar si cuvinte. Desenul copilului este un veritabil limbaj. Primul studiu despre desenele copiilor dateaza de acum 60 de ani, de atunci interesul pentru desenele copiilor este din ce in ce mai mare. Scopul in lucrul cu desenul este de a ajuta copilul sa devina constient de sine si de existenta sa in lume. Desenele si picturile pot fi utilizate in multiple moduri si cu multiple obiective. Prin desen si pictura copilul isi exprima sentimentele, trairile, nevoile, se exprima pe sine insasi si isi descopera astfel identitatea. Pictura, ca si desenul, este un joc, un dialog intre copil si adult, grup si este un mijloc de comunicare. Desenul ramane intotdeauna un mod de a descrie povestea care nu poate fi spusa in cuvinte. Culorile, hartia, creta il pot stimula pe copii sa povesteasca cele intamplate, sa scoata la iveala scene din viata sa, pe care nu le poate exprima in cuvinte. Povestea desenata de copil releva foarte clar trairile si sentimentele lui.
Desenul poate fi utilizat in diferite scopuri
- ca test al nivelului mental, evaluarea inteligentei cu ajutorul desenelor;
- ca mijloc de comunicare, testandu-se astfel nivelul de dezvoltare al limbajului si al comunicarii in general;
- ca mijloc de explorare al afectivitatii copilului;
- ca mijloc de cunoastere al propriului corp si al orientarii in spatiu.
Cum interpretam un desen al copilului?
Un desen, de unul singur, nu poate revela totul. Nu trebuie sa ne incredem in concluziile pripite trase dintr-un singur desen pe al carui autor nu-l cunoastem destul de bine. Interpretarea desenelor trebuie facuta de catre psihoterapeuti care au specializari in psihanaliza copilului si a adolescentului, deoarece aceasta munca necesita cunostinte aprofundate. Un singur desen nu este suficient pentru a pune un diagnostic, el trebuie situat in contextul socio-cultural al copilului si corelat cu o multime de alti factori.
- Desenul incepe din exterior si avaseaza spre lumea interioara
Daca prin desen si pictura in cele mai multe cazuri scoala incearca sa dezvolte abilitatile de reproducere si reprezentare a obiectelor, in cadrul atelierelor personalitatii incerc sa formez un limbaj simbolic care nu se concretizeaza numai prin limbajul verbal ci prin formularea unor senzatii. Imaginatia si creativitatea copilului se vor dezvolta fara constrangeri exterioare. Daca la inceput copilul deseneaza sau picteaza imagini din lumea exterioara, cu timpul se va indrepta treptat, treptat spre lumea sa interioara. Prin desen si pictura copilul se elibereaza, isi exprima atat senzatiile vechi cat si pe cele noi, se intelege si se transforma. Odata ce stapaneste acest limbaj, copilul este capabil sa formuleze orice, nimic nu mai ramane ascuns inauntru si in exterior.
- Psihodrama ilustrata prin teatru
Psihodrama este o tehnica de eliberare a tensiunilor, dar si de clarificare a propriei stari de confuzie si durere a copilului care joaca, viata unui anumit personaj, intr-o anumita situatie. Copilul isi joaca de fapt propria experienta cu intelesurile si trairile ei. Cuvintele, limbajul verbal dau de multe ori ocazia unor neintelegeri, au o valoare superficiala, in timp ce simbolul este inteles si asimilat in esenta sa. O simbolizare are un efect mult mai mare asupra psihicului, iar in lucrul cu copii impactul si rezultatele ce decurg din simbolizare sunt considerabile. Putem observa un fenomen foarte interesant: in cazul balbaielii, atunci cand copilul vorbeste prin papusa sau marioneta, papusa vorbeste adesea fara nici un fel de blocaj.
- A fi tu insuti inseamna a trece prin celalalt pentru a intalni ceea ce posedai deja
Experientele acumulate de-a lungul anilor de mine si colegii mei in psihodrama de grup ne ajuta sa intelegem ca oricine povesteste o intamplare, petrecuta cu adevarat sau imaginara, face deja schita unei puneri in scena. In orice poveste exista o schita a actiunii, un decor, o lista a personajelor, o intriga cu diferite peripetii, un deznodamant si, adesea o morala. Inainte de a fi scrisa si jucata pe scena, orice piesa de teatru exista in capul dramaturgului, avand deja atribute dramatice.
- Ce nu se poate verbaliza se poate transmite prin limbajul corporal al copiilor
Punerea in scena a unui rol atrage atentia atat asupra limbajului verbal cat si asupra tuturor gesturilor si comportamentelor care sugerau o intentie sau o miscare interna. Ceea ce nu se poate verbaliza se poate transmite prin gesturi, mimica si limbaj corporal. Psihodrama presupune rejucarea unor scene din viata participantilor la joc sau alte scenarii inventate, piese de teatru sau povestiri. Unele evenimente din viata copilului pot fi traumatizante iar retrairea lor poate implica mobilizarea unor afecte pe cale de atenuare. Este bine ca in aceste situatii jocul sa fie condus de un psihoterapeut psihanalitic cu formare in psihodrama.
- Alti mediatori folositi in ateliere sunt basmele si povestile terapeutice
Basmele fac parte din viata noastra. Basmele si povestile terapeutice invata pe copii sa se inteleaga, sa se aprecieze pozitiv, sa-si descopere propria putere de a se “autovindeca”. Sunt reprezentari ale vietii in forme fantastice, unde, de obicei, binele invinge raul. Basmele sunt deseori utilizate in grupurile de copii si nu numai. Ele sunt unice ca forma artistica si literara si perfect intelese de copii. Fiecare copil va extrage intelesuri diferite din basm, in functie de nevoile lui, de interesele, dorintele si asteptarile din acel moment. Basmul este o istorisire in care fiinte sau obiecte inzestrate cu forte supranaturale, reprezentand binele si raul, lupta pentru sau impotriva fericirii unor personaje.
- Basmele ne trec prin toata gama de emotii
Basmele ating emotii universale de baza: dragoste, ura, teama, furie, singuratate, izolare, lipsa de valoare si de privare. In terapie trebuie privit ca un instrument de comunicare, deoarece el creaza beneficiarului o baza de identificare, protejandu-l. Mesajele pozitive prezentate in basm sunt utile tuturor celor care-l asculta, mai ales, mesajele de deschidere, de incurajare, de iubire si de dreptate. Basmele populare contin, pe langa modelul cultural al locului de bastina si referintele comportamentale caracteristice locului. Vorbim despre basmul popular, traditional, care vine din negura timpurilor, impregnat cu experienta de viata a numeroaselor generatii prin care ni s-au transmis aceste esantioane de intelepciune. In aceste basme descoperim toata gama de dificultati pe care o fiinta umana le intalneste si toate referintele legate de conditia umana. Gasim totul intr-o forma incarcata de imagini si simboluri pe care copilul le intelege in toata profunzimea lor, fara a fi insa constient de aceasta.
- Povestile si basmele ne pot arata solutiile la problemele noastre
Fiecare intelege lumea dupa sine insusi, pentru ca exista diferite niveluri de cunoastere. Prin poveste, copilul se confrunta cu probleme prezentate intr-o noua viziune si cu ajutorul solutiilor prezentate in poveste, se poate gasi o solutie pentru iesirea din blocajul aparut in viata personala. Povestea nu e niciodata o solutie impusa, ci arata o evolutie posibila. Pe de alta parte, povestea depaseste realitatea, nu se limiteaza niciodata doar la lumea reala, incadrata in limitele percepute de simturile noastre, ci exista un balans continuu intre fictiune si realitate. Povestea sau basmele nu pun sub semnul intrebarii viata, nu exista sinucideri, cale de fuga din fata responsabilitatilor vietii. Exista doar notiunea de drum al vietii pe care fiecare din noi il are de gasit si de urmat, cu toate bucuriile sau obstacolele, urcusuri sau coborasuri, alegeri care noua ni se par corecte, fara de care ne-am pierde intr-o “padure de monstri” sau am fi “transformati in stana de piatra”.
- Jocul ca mediator folosit in grupurile de copii
Adesea este mai usor pentru un copii sa vorbesca prin intermediul unei papusi, unui soldatel sau a unei masinute, decat sa spuna direct ceea ce simte si ceea ce i se pare greu de exprimat. Jocul ocupa un loc important in abordarea terapeutica a copilului, fiind considerat un instrument privilegiat de studiu al diverselor stadii cognitive, al comportamentelor sociale, al dezvoltarii afective a copilului. Unii autori considera jocul ca pe un surplus de energie ce trebuie evacuata, altii ca pe o trasatura filogenetica a dezvoltarii ontogenetice, iar altii ca pe o modalitate de a exersa viitoare competente. Raportul dintre joc si jucarie nu este unul foarte simplu. O jucarie “suficient de buna” trebuie sa lase sa se exprime creativitatea copilului. Jucariile prea tehnice, prea sofisticate, excesul de jucarii pot afecta si limita capacitatea copilului de a se juca, de a inventa, de a crea si pot distruge jocul. Excesul de jocuri si jucarii il izoleaza pe copil de lumea exterioara.
- Jocul continua sa fie una din caile principale de comunicare cu copii
Din punct de vedere al activitatii predominante si specifice, varsta copilariei este varsta jocului, cu tot ceea ce are ea caracteristic. Faptul ca un copil de 2-4 anisori prefera sa se joace mai mult cu adultul, ca un copil de 4-6 anisori cauta copii de varsta sa, imbogatindu-si jocul cu obiecte a caror intrebuintare este o continua surpriza, indiferent daca este joc individual, in diada sau in grup, dincolo de caracteristica sa (jocuri cu roluri sau cu jucarii sofisticate, jocuri cu reguli), jocul este pentru copil sursa si resursa energetica.
- Copilul care nu se joaca genereaza ingrijorare indiferent de varsta pe care o are
Clasificarea copiilor care nu se joaca in trei categorii: copilul cuminte, copilul hipermatur si copilul deprimat. Copilul cuminte se joaca putin si atunci cand se joaca este serios, se implica in joc si prefera un joc competitiv. Parintii sunt satisfacuti, deoarece copilul este serios si competitiv. Riscul este ca acest copil sa fie dependent de competitie, reguli si sa se epuizeze la un moment dat si sa se prabuseasca.
- Copilul hipermatur se comporta ca un adult
Aceste comportamente apar in general la copiii ai caror parinti sunt bolnavi, alcoolici, consumatori de droguri sau ai caror parinti sunt separati. Acesti copii nu se joaca, nu au timp de joaca, ei preiau treburile si indatoririle parintilor. Iar daca se joaca, jocul lor este marcat de agresivitate, dominare si control.
- Copilul deprimat are o figura putin expresiva, un aer absent si privirea goala
In timpul jocului putem observa multe lucruri despre maturitatea, inteligenta, imaginatia, creativitatea copilului, organizarea cognitiva, orientarea in spatiu, volumul atentiei, abilitatile de rezolvare a problemelor si modalitatile de a intra in contact. Jocul poate fi chiar o forma de auto-terapie, prin care copilul lucreaza adesea asupra confuziilor, anxietatilor si conflictelor sale. In atelierele personalitatii observ procesul copilului, cum se joaca el, cum se apropie de materiale, pe care le allege si pe care le respinge? Este organizat sau dezorganizat? Care este pattern-ul (stilul) sau de joaca? Observ continutul jocului in sine. Se joaca pe el dupa anumite teme? Agresiunea? Ingrijorarea? Exista o seama de accidente de masini, de avioane? Observ modurile de contact ale copilului. Realizeaza un bun contact cu sine si cu jocul in perioada de joaca? Realizeaza contact cu obiectele si jucariile folosite?
- Jocul este “oglinda” vietii interioare, psihice a copilului
Exista sase tipuri de avantaje ale jocurilor psihologice: avantaje psihologice interne (se refera la mentinerea si consolidarea setului de convingeri personale), avantaje psihologice externe (evitarea situatiilor neplacute – anxiogene), avantaje sociale interne (ofera o pseudocivilizare), avantaje sociale externe (ofera teme de discutii intr-un anumit grup), avantaje biologice (realizarea “intaririlor” comportamentale) si avantaje existentiale (confirma scenariul de viata).
- Marionetele folosite ca mediatori in atelierele personalitatii
Papusa sau marioneta ia fiinta datorita vietii celui care o anima. Obiect de identificare proiectiva la origine, papusa sau marioneta poate asimila valoarea de obiect tranzitional cu scopul de a crea o relatie cu celalalt. Orice obiect pe care il investim cu viata poate deveni o marioneta sau o papusa. O bucata de carpa, propria noastra mana sau o bucata de plastelina: iata un personaj care poate vorbi, reactiona si poate trai. Crearea unei marionete poate fi o adevarata constructie sau reconstructie a sinelui interior. Am putea astfel pastra viu copilul interior al fiecaruia din noi, iar acest lucru nu e rezervat doar copiilor.
- Rolul pe care il are marioneta in relatie cu grupul de copii
Acesta poate fi examinat din doua unghiuri: copilul este un spectator care percepe senzatii, care, la randul lor, vor implica emotii si reflectii si copilul este un creator si un animator care se exprima prin intermediul teatrului de animatie. Cand copilul este fata in fata cu marioneta putem vorbi despre un exercitiu de imbogatire creativa, prin crearea si animarea propriilor marionete si prezentarea acestei realizari nu intr-un spectacol, ci ca forma de recompensa si exprimare a lumii sale interioare intr-un cadru familial sau intre prieteni.
- Jocul si animarea marionetei stimuleaza creativitatea
Alegerea tipului de marioneta, papusa utilizata pentru final se va face in functie de abilitatile descoperite de-a lungul intregii perioade de lucru. Important va fi drumul pe care il parcurge copilul, iar scopul final nu e spectacolul, ci universul care se deschide pentru copil. Crearea unei marionete si relizarea unui spectacol il va ajuta pe copil sa se autoaprecieze si sa isi rafineze gusturile estetice. Jocul si animarea marionetei stimuleaza creativitatea. Doar cand copilul isi va asuma apartenenta papusii create de el si care il reprezinta in fata celorlalti, putem spune ca exista un personaj papusa-copil.
- Dansul si miscarea creativa
Dansul este o modalitate de exprimare a trairilor si, deci, de abordare terapeutica a copilului victima. Dansul, ca si desenul sau modelajul, este o modalitate de comunicare care-l face pe copil sa se simta in siguranta, diminuandu-i anxietatea. Este un procedeu prin care ajutam copilul sa-si recastige propriul corp, sa-si cunoasca mai bine corpul si sa se simta confortabil in el. Absorbit de dans, copilul isi poate expune toate sentimentele si isi poate lasa libere resentimentele. Terapia prin dans pleaca de la ideea in care corpul este reprezentarea sinelui, iar sentimentele pe care le are persoana respectiva fata de propriul corp, si modul in care isi utilizeaza corpul in repaus si in miscare, sunt expresia lumii sale interioare. Prin miscare si dans lumea interioara a fiecarei persoane devine tangibila, aceasta tehnica creaza un mediu securizant, in care sentimentele pot fi exprimate si comunicate in siguranta.
- Muzica ca mediator folosit in atelierele mele
Muzico-terapia este o terapie ce realizeaza mai multe obiective: scaderea anxietatii, revenirea intereselor si gustului pentru viata, ameliorarea relatiilor afective, in special, cu cei din jur. Muzica ne relaxeaza, ne induce o aumita dispozitie, da un sens existentei noastre. Cele mai cunoscute forme de muzico-terapie sunt: audierea pasiva, ascultarea anumitor bucati muzicale constituite ca o terapie, audierea active, ascultarea de bucati muzicale si analizarea sentimentelor provocate de acestea asupra grupului, interpretarea, membrii grupului de copii interpreteaza melodii si creatia muzicala, compozitia muzicala este o tehnica terapeutica des folosita.
- Muzica si bataile ritmice sunt forme vechi de comunicare si exprimare
Acolo unde sfarseste puterea cuvantului, incepe muzica. Ca si obiective urmarite putem enumera: realizarea unei stari de relaxare, destindere, provocarea unor reactii emotionale care pot fi exploatate terapeutic, stimularea tuturor elementelor pozitive ale membrilor grupului, ameliorarea relatiilor de comunicare cu cei din grup, stimularea imaginatiei si a creativitatii, stimularea functiilor motorii si senzoriale diminuate din diferite motive, realizarea unei capacitati de exprimare verbala, construirea unor punti de legatura intre indivizi si o mai mare rezistenta la stres.
- A asculta o muzica adecvata starii emotionale din acel moment poate avea un rol autovindecator
Muzica poate fi utilizata in mai multe moduri. Poate fi ascultata de copil in timp ce desfasoara alte activitati. Apoi putem cere copiilor sa deseneze linii, umbre, simboluri, culori fiind inspirati de muzica pe care o asculta. Pot fi antrenati in miscare in ritmul muzicii. Piesele clasice sunt foarte indicate pentru constientizarea sentimentelor si evocarea starilor si imaginilor. Muzico-terapia are efecte atat asupra starii afectiv-emotionale cat si asupra spontaneitatii si creativitatii beneficiarului. De asemenea, muzica poate fi folosita ca si antidot pentru iesirea din starea emotionala negative si de tristete. Cand folosesc aceste tehnici este important sa empatizez si sa inteleg starea copiilor si sa corelez nevoile lor cu muzica folosita. Prin muzica putem antrena in noi forte latente, existente, dar care inca nu au fost descoperite.
- Muzica stimuleaza memoria si poate avea un efect relaxant
Principala valoare terapeutica a muzico-terapiei rezulta din influenta sa asupra diferitelor emotii. De fapt, influentand anumite emotii, muzica are capacitatea de a stimula sau diminua anumite functii ale organismului (metabolismul, tensiunea si pulsul, contractiile musculare, ritmul respirator si secretia anumitor hormoni). Aceasta tehnica poate fi utilizata in grup. Copiii unui astfel de grup, de obicei, nu se cunosc asa de bine. Acesta poate fi un exercitiu de cunoastere si de integrare in grup.
- Care sunt tarifele pentru atelierele de psihodrama pentru grupuri de copii si adolescenti?
Te rog sa consulti lista de preturi.
Atelierele personalitatii se adreseaza copiilor care, in urma procesului de evaluare psihologica au fost orientati catre un proces de ameliorare sau tratare a dificultatilor traite in viata lor. Sau cursantilor de after-school, copiilor de liceu sau facultate.